7 definiții pentru orbitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

orbitor, ~oare a [At: PALIA (1581), ap. GCR I, 35/28 / Pl: ~i, ~oare / E: orbi + -tor] 1 Care orbește (1). 2 (Fig) Care întunecă mintea. 3 (Fig) Uluitor.

ORBITÓR, -OÁRE, orbitori, -oare, adj. Care supără, care tulbură vederea; care orbește. ♦ Fig. Care întunecă mintea, tulbură rațiunea. ♦ Fig. Uluitor. – Orbi + suf. -tor.

ORBITÓR, -OÁRE, orbitori, -oare, adj. Care te orbește, care te face să nu poți privi cu ochi deschiși, care îți ia vederea. ♦ Fig. Care întunecă mintea, tulbură rațiunea. ♦ Fig. Uluitor. – Orbi + suf. -tor.

ORBITÓR, -OÁRE, orbitori, -oare, adj. Care te orbește, care te face să nu poți privi cu ochii deschiși, care îți ia vederea. Grădinile risipeau... miresme și colori, intr-un soare orbitor și subt un cer de mătasă sinilie. SADOVEANU, Z. C. 269. Vechiul oraș domnesc... se arăta în lumina orbitoare, indistinct și risipit. GALACTION, O. I 346. ◊ Fig. O sală orbitoare de lux, oglinzi și lumini. CAMIL PETRESCU, T. II 255.

ORBITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre lumină) Care orbește; de mare intensitate. 2) fig. Care uimește peste măsură. /a orbi + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

orbitór adj. m., pl. orbitóri; f. sg. și pl. orbitoáre

orbitór adj. m., pl. orbitóri; f. sg. și pl. orbitoáre

Intrare: orbitor
orbitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orbitor
  • orbitorul
  • orbitoru‑
  • orbitoare
  • orbitoarea
plural
  • orbitori
  • orbitorii
  • orbitoare
  • orbitoarele
genitiv-dativ singular
  • orbitor
  • orbitorului
  • orbitoare
  • orbitoarei
plural
  • orbitori
  • orbitorilor
  • orbitoare
  • orbitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

orbitor

  • 1. Care supără, care tulbură vederea; care orbește.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Grădinile risipeau... miresme și colori, într-un soare orbitor și subt un cer de mătasă sinilie. SADOVEANU, Z. C. 269.
      surse: DLRLC
    • Vechiul oraș domnesc... se arăta în lumina orbitoare, indistinct și risipit. GALACTION, O. I 346.
      surse: DLRLC
    • figurat O sală orbitoare de lux, oglinzi și lumini. CAMIL PETRESCU, T. II 255.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Care întunecă mintea, tulbură rațiunea.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Orbi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09