9 definiții pentru orbecăire
Explicative DEX
ORBECĂIRE, orbecăiri, s. f. Faptul de a orbecăi; dibuială, bâjbâială, rătăcire, orbecare. – V. orbecăi.
ORBECĂIRE, orbecăiri, s. f. Faptul de a orbecăi; dibuială, bâjbâială, rătăcire, orbecare. – V. orbecăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
orbecăire sf [At: V. ROM. ianuarie 1960, 127 / V: (reg) orbăc~ / Pl: ~ri / E: orbecăi] Bâjbâire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORBECĂIRE, orbecăiri, s. f. Faptul de a orbecăi; dibuială, bîjbîială, rătăcire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
orbăcăire sf vz orbecăire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
orbecăire s. f., g.-d. art. orbecăirii; pl. orbecăiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
orbecăire s. f., g.-d. art. orbecăirii; pl. orbecăiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
orbecăire s. f., g.-d. art. orbecăirii; pl. orbecăiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ORBECĂIRE s. v. bâjbâială.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ORBECĂIRE s. bîjbîială, bîjbîire, bîjbîit, bîjbîitură, dibuială, dibuire, dibuit, orbecăială, orbecăit, (înv. și reg.) orbecare. (~ prin întuneric.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
orbecăire, orbecăirisubstantiv feminin
etimologie:
- orbecăi DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.