7 definiții pentru orbecare
Explicative DEX
ORBECARE, orbecări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a orbeca; orbecăire. – V. orbeca.
ORBECARE, orbecări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a orbeca; orbecăire. – V. orbeca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
orbecare sf [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ~cări / E: orbeca] (Înv) Bâjbâire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
orbecare (înv.) s. f., g.-d. art. orbecării; pl. orbecări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
orbecare (înv.) s. f., g.-d. art. orbecării; pl. orbecări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
orbecare s. f., g.-d. art. orbecării; pl. orbecări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ORBECARE s. v. bâjbâială, bâjbâire, bâjbâit, bâjbâitură, dibuială, dibuire, dibuit, orbecăială, orbecăire, orbecăit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
orbecare s. v. BÎJBÎIALĂ. BÎJBÎIRE. BÎJBÎIT. BÎJBÎITURĂ. DIBUIALĂ. DIBUIRE. DIBUIT. ORBECĂIALĂ. ORBECĂIRE. OR-BECĂIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: orbecare
orbecare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
orbecare, orbecărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a orbeca. DEX '09 DEX '98sinonime: orbecăire
etimologie:
- orbeca DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.