15 definiții pentru opțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPȚIÚNE, opțiuni, s. f. 1. Faptul sau dreptul de a alege din două sau mai multe lucruri, posibilități etc.; alegere. ♦ Spec. Alegere, în temeiul unui drept, între două sau mai multe situații juridice. ◊ Drept de opțiune = a) drept acordat cuiva de a-și alege cetățenia (de obicei în cazuri de stabilire în alt stat); b) drept acordat cuiva de a accepta o moștenire sau de a renunța la ea. 2. Condiție stipulată uneori în tranzacțiile comerciale, potrivit căreia o parte contractantă, care își asumă obligații ferme, acordă celeilalte părți, pentru un anumit termen, dreptul de a alege între diferitele condiții alternative ale contractului sau chiar dreptul de a renunța la tranzacție. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. option, lat. optio, -onis.

opțiune sf [At: CALENDARIU (1794), 33/16 / P: ~ți-u~ / V: (îrg) ~io / Pl: ~ni / E: fr option, lat optio, -onis] 1-2 Optare (1-2). 3 (Pex) Preferință. 4 (Îs) Drept de ~ Drept acordat cuiva de a-și alege cetățenia, de obicei în cazuri de stabilire în alt stat decât cel unde s-a născut. 5 (Îas) Drept acordat cuiva de a accepta o moștenire sau de a renunța la ea. 6 Condiție stipulată uneori în tranzacțiile comerciale prin care i se acordă cumpărătorului un termen până la care el poate definitiva tranzacția sau poate renunța la ea.

OPȚIÚNE, opțiuni, s. f. 1. Faptul sau dreptul de a alege din două sau mai multe lucruri, posibilități etc. pe acela sau pe aceea care îți convine; alegere. ♦ Spec. Alegere, în temeiul unui drept, între două sau mai multe situații juridice. ◊ Drept de opțiune = a) drept acordat cuiva de a-și alege cetățenia (de obicei în cazuri de stabilire în alt stat); b) drept acordat cuiva de a accepta o moștenire sau de a renunța la ea. 2. Condiție stipulată uneori în tranzacțiile comerciale, potrivit căreia o parte contractantă, care își asumă obligații ferme, acordă celeilalte părți, pentru un anumit termen, dreptul de a alege între diferitele condiții ale contractului sau chiar dreptul de a renunța la tranzacție. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. option, lat. optio, -onis.

OPȚIÚNE, opțiuni, s. f. 1. Faptul sau dreptul de a alege, de a prefera dintre două sau mai multe lucruri, posibilități etc. pe aceea care îți convine. ◊ Drept de opțiune = drept acordat cuiva de a-și alege cetățenia (de obicei în cazuri de trecere a unui teritoriu de Ia un stat la altul). 2. Condiție care stă uneori la baza tranzacțiilor comerciale, potrivit căreia i se acordă cumpărătorului un termen înăuntrul căruia ei poate definitiva tranzacția sau poate renunța la ea, pe cînd pentru vînzător obligația rămîne fermă. Nu lucrez întîia oară în materie de petrol. Sînt sătul de opțiuni și puncte de redevență. C. PETRESCU, R. DR. 201.

OPȚIÚNE s.f. 1. Faptul sau posibilitatea de a opta, de a alege între două sau mai multe lucruri; (spec.) drept al cuiva de a-și alege cetățenia; optare. 2. Condiție existentă în unele tranzacții comerciale, potrivit căreia i se acordă cumpărătorului un termen în care el poate definitiva tranzacția sau poate renunța la ea, pe când pentru vânzător obligația rămâne fermă. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. option, lat. optio].

OPȚIÚNE s. f. 1. faptul, dreptul de a (putea) alege între două sau mai multe lucruri, posibilități etc. 2. condiție existentă în unele tranzacții comerciale, potrivit căreia i se acordă cumpărătorului un termen în care el poate definitiva tranzacția sau poate renunța la ea, pe când pentru vânzător obligația rămâne fermă. (< fr. option, lat. optio)

OPȚIÚNE ~i f. v. A OPTA.Drept de ~ a) drept de a-și alege cetățenia; b) drept de a accepta sau a renunța la o moștenire. [Sil. -ți-u-] /<fr. option, lat. optio, ~onis

opțiune f. acțiunea, facultatea de a opta.

*opțiúne f. (lat. óptio, -ónis, d. *ópere, *optum, a dori, de unde vine optare. V. optez, ad-opt). Acțiunea saŭ facultatea de a opta.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

opțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. opțiúnii; pl. opțiúni

opțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. opțiúnii; pl. opțiúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OPȚIÚNE s. alegere. (~ lui s-a dovedit fericită.)

OPȚIUNE s. alegere. (~ lui s-a dovedit fericită.)

Intrare: opțiune
  • silabație: op-ți-u-ne
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opțiune
  • opțiunea
plural
  • opțiuni
  • opțiunile
genitiv-dativ singular
  • opțiuni
  • opțiunii
plural
  • opțiuni
  • opțiunilor
vocativ singular
plural

opțiune

  • 1. Faptul sau dreptul de a alege din două sau mai multe lucruri, posibilități etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: alegere optare
    • 1.1. prin specializare Alegere, în temeiul unui drept, între două sau mai multe situații juridice.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • 1.1.1. Drept de opțiune = drept acordat cuiva de a-și alege cetățenia (de obicei în cazuri de stabilire în alt stat).
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • 1.1.2. Drept de opțiune = drept acordat cuiva de a accepta o moștenire sau de a renunța la ea.
        surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Condiție stipulată uneori în tranzacțiile comerciale, potrivit căreia o parte contractantă, care își asumă obligații ferme, acordă celeilalte părți, pentru un anumit termen, dreptul de a alege între diferitele condiții alternative ale contractului sau chiar dreptul de a renunța la tranzacție.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Nu lucrez întîia oară în materie de petrol. Sînt sătul de opțiuni și puncte de redevență. C. PETRESCU, R. DR. 201.
      surse: DLRLC

etimologie: