6 definiții pentru omorâre


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

omorâre sf [At: BIBLIA (1688), 2162/25 / Pl: ~ri / E: omorî] 1 Ucidere. 2 Moarte.

OMORẤRE, omorâri, s. f. Acțiunea de a omorî și rezultatul ei; ucidere, omor; moarte. – V. omorî.

OMORẤRE, omorâri, s. f. Acțiunea de a omorî și rezultatul ei; ucidere, omor; moarte. – V. omorî.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

omorấre s. f., g.-d. art. omorấrii; pl. omorấri

omorâre s. f., g.-d. art. omorârii; pl. omorâri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OMORÂRE s. 1. asasinare, suprimare, ucidere, (rar) ucis, (pop.) răpunere, (înv.) ucigătură, (fam. fig.) achitare, curățare, lichidare. (~ unei persoane.) 2. v. crimă. 3. v. sinucidere.

OMORÎRE s. 1. asasinare, suprimare, ucidere, (rar) ucis, (pop.) răpunere, (înv.) ucigătură, (fam. fig.) achitare, lichidare. (~ unei persoane.) 2. asasinat, crimă, moarte, omor, omucidere, ucidere, (livr.) homicid, (înv.) deșugubină, omucid, sîngi, ucigătură. (Condamnat pentru ~.)

Intrare: omorâre
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omorâre
  • omorârea
plural
  • omorâri
  • omorârile
genitiv-dativ singular
  • omorâri
  • omorârii
plural
  • omorâri
  • omorârilor
vocativ singular
plural

omorâre

etimologie:

  • vezi omorî
    surse: DEX '98 DEX '09