17 definiții pentru omnipotență

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMNIPOTÉNȚĂ s. f. (Livr.) Putere nelimitată, autoritate absolută; atotputernicie. ♦ (Bis.) Atribut divin prin care se afirmă că în Dumnezeu se concentrează toate puterile sau energiile cosmice; capacitatea de a face tot ceea ce nu este logic imposibil. [Var.: (înv.) omneputínță s. f.] – Din fr. omnipotence.

omnipotență sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~neputin~, ~putin~, ~tin~ / Pl: ~țe / E: fr omnipotence] Putere nelimitată Si: atotputernicie.

OMNIPOTÉNȚĂ s. f. (Livr.) Putere nelimitată, autoritate absolută; atotputernicie. [Var.: (înv.) omneputínță s. f.] – Din fr. omnipotence.

OMNIPOTÉNȚĂ s. f. Atotputernicie, puterea de a face orice, autoritate absolută. (Atestat în forma omneputință) Vom arăta care ortografie ni se pare mai conformă cu limba noastră și publicul literat va decide în omneputința sa. NEGRUZZI, S. I 341. – Variantă: (învechit) omneputínță s. f.

OMNIPOTÉNȚĂ s.f. Putere nelimitată; atotputernicie. [Cf. fr. omnipotence, cf. lat. omnis – tot, potentia – putere].

OMNIPOTÉNȚĂ s. f. putere nelimitată; atotputernicie. (< fr. omnipotence, lat. omnipotentia)

OMNIPOTÉNȚĂ f. Caracter omnipotent; putere absolută. /<fr. omnipotence

*omnipoténță f., pl. e (lat. omnipotentia. V. potență). Putința de a face tot, atotputernicie.

OMNEPUTÍNȚĂ s. f. v. omnipotență.

OMNEPUTÍNȚĂ s. f. v. omnipotență.

OMNEPUTÍNȚĂ s. f. v. omnipotență.

omneputință sf vz omnipotență

omnipotință sf vz omnipotență

omniputință sf vz omnipotență

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

omnipotență (livr.) s. f., g.-d. art. omnipotenței

omnipotență (livr.) s. f., g.-d. art. omnipotenței

omnipoténță s. f., g.-d. art. omnipoténței

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OMNIPOTÉNȚĂ s. v. atotputernicie.

Intrare: omnipotență
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omnipotență
  • omnipotența
plural
genitiv-dativ singular
  • omnipotențe
  • omnipotenței
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omneputință
  • omneputința
plural
genitiv-dativ singular
  • omneputințe
  • omneputinței
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

omnipotențăsubstantiv feminin

  • 1. livresc Putere nelimitată, autoritate absolută. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Vom arăta care ortografie ni se pare mai conformă cu limba noastră și publicul literat va decide în omneputința sa. NEGRUZZI, S. I 341. DLRLC
    • 1.1. (termen) bisericesc Atribut divin prin care se afirmă că în Dumnezeu se concentrează toate puterile sau energiile cosmice; capacitatea de a face tot ceea ce nu este logic imposibil. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.