OMNIPOTENȚĂ s. f. Atotputernicie, puterea de a face orice, autoritate absolută. (Atestat în forma omneputință) Vom arăta care ortografie ni se pare mai conformă cu limba noastră și publicul literat va decide în omneputința sa. NEGRUZZI, S. I 341. – Variantă: (învechit) omneputință s. f.