opțiuni
  • info
10 definiții pentru omet (lume)

Explicative DEX

OMET s. n. (Înv. și reg.) Mulțime mare de oameni, lume, popor. – Om + suf. -et.

OMET s. n. (Înv. și reg.) Mulțime mare de oameni, lume, popor. – Om + suf. -et.

omet1 sms [At: PALIA (1581) 78/11 / V: (înv) oam~, (îrg) omăt / E: om + -et] 1 Mulțime mare de oameni Si: lume. 2 Popor.

oamet sms vz omet1

omăt2 sms vz omet1 corectat(ă)

OMĂT (pl. -ături, omete) sn. Mold. Bucov. Băn. 🌦 Zăpadă: avea... părul negru ca pana corbului și fața albă ca ~ul (ALECS.); De ce-așterni ~ul iernii peste floarea lui April? (VLAH.); într’o iarnă ninsese atîta, cît mai nu se vedeau șatrele din ~ (SB.); cînd au început să se topească ~urile (SAD.); ducea un drumuleț strîmt peste podețul pe jumătate îngropat de omete (GRIG.) [srb. o m e t „măturătură”].

oámet n., pl. e (d. om). Vechĭ. Mulțime de oamenĭ.

Ortografice DOOM

omet (lume) (înv., reg.) s. n.

omet (lume) (înv., reg.) s. n.

omet (lume) s. n.

Arhaisme și regionalisme

OMET s.m. sg. (Ban.) Mulțime de oameni, lume. Omĕt. Hominum multitudo. AC, 357. Etimologie: om + suf. -et. Cf. o m e n i m e.

Intrare: omet (lume)
omet1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omet
  • ometul
  • ometu‑
plural
  • omete
  • ometele
genitiv-dativ singular
  • omet
  • ometului
plural
  • omete
  • ometelor
vocativ singular —
plural —
oamet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

omet, ometesubstantiv neutru

etimologie:
  • Om + -et. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.