oloisă sf [At: LB / V: (înv) ~ișe sfp, ~iță, ~oșe sfp / Pl: ~se / E: nct] (Reg) 1-4 Plantă erbacee, cu flori galbene sau albe, cu frunze ovale și cărnoase, care crește prin locuri pietroase și nisipoase (Sedum album, acrum, maximum și neglectum).

OLOISĂ sf. 🌿 1 = ȘOALDINĂ ¶ 2 IARBĂ-DE-URECHI.

oloisă f. Mold. plantă grasă, totdeauna verde, cu florile galbene-aurii, ce crește pe locuri nisipoase și pietroase (Sedum acre). [Tras. din oloiu].

oloísă f., pl. e (d. oloĭ?). Șerpariță, o plantă.

oloișe sfp vz oloisă

oloiță sf vz oloisă

oloșe sf vz oloisă

oloisă (reg.) s. f., g.-d. art. oloisei; pl. oloise

oloisă (reg.) s. f., g.-d. art. oloisei; pl. oloise

oloisă s. f., g.-d. art. oloisei; pl. oloise

OLOISĂ s. v. iarbă-de-ureche, șoaldină.

oloisă s. v. lARBĂ-DE-URECHE. ȘOALDINĂ.

OLOISĂ s. f. (Regional) Numele mai multor specii de plante erbacee, cu flori galbene sau albe, cu frunze ovale și cărnoase; cresc prin locuri pietroase și nisipoase (Sedum album, acrum, maximum și neglectum). v. șoaldină, șerpînță. Cf. lb, polizu, lm, DDRF, ȘĂINEANU, BRANDZA, FL. 113, BARCIANU, GRECESCU, FL. 153, ALEXI, W., ȘEZ. XV, 130. – PI.: oloise. – Și: (învechit) oloiță (i. golescu, c.), oloișe (coteanu, pl. 21), oIoșe (id. ib.) s. f. – Etimologia necunoscută.