OLOISĂ s. f. (Regional) Numele mai multor specii de plante erbacee, cu flori galbene sau albe, cu frunze ovale și cărnoase; cresc prin locuri pietroase și nisipoase (Sedum album, acrum, maximum și neglectum). v. șoaldină, șerpînță. Cf. lb, polizu, lm, DDRF, ȘĂINEANU, BRANDZA, FL. 113, BARCIANU, GRECESCU, FL. 153, ALEXI, W., ȘEZ. XV, 130. – PI.: oloise. – Și: (învechit) oloiță (i. golescu, c.), oloișe (coteanu, pl. 21), oIoșe (id. ib.) s. f. – Etimologia necunoscută.