olograf, ~ă a [At: MAIORESCU, D. I, 435 / Pl: ~i, ~e / E: fr olographe] 1 (D. testamente) Scris de mâna persoanei care lasă o moștenire. 2 (Pex; d. scrisori etc.) Scris de mâna autorului Si: autograf.

OLOGRAF, olografe, adj. n. (Despre un testament) Scris de mîna persoanei care lasă o moștenire.

OLOGRAF, -Ă adj. (Despre manuscrise, testamente) Scris în întregime de mîna autorului; (p. ext.) autograf. [< fr. olographe, cf. gr. holos – întreg, graphein – a scrie].

OLOGRAF, -Ă adj. (despre manuscrise, testamente) scris în întregime de mâna autorului. (< fr. olographe)

OLOGRAF ~ă (~i, ~e) (despre testamente, acte, scrisori etc.) Care este scris în întregime de mâna autorului și semnat de el însuși. /<fr. olographe

olograf a. și n. se zice de un testament scris pe d’a întregul de mâna testatorului.

*olográf, -ă adj. (vgr. ológraphos, scris întreg, d. ólos, tot, și grápho, scriŭ; lat. [h]ológraphus, fr. [h]olographe. V. olo-caust, cat-olic). Scris în întregime de testator: testament olograf.

olograf (desp. -lo-graf) adj. m., pl. olografi; f. olografă, pl. olografe

olograf (-lo-graf) adj. m., pl. olografi; f. olografă, pl. olografe

olograf adj. m. (sil. -graf), pl. olografi; f. sg. olografă, pl. olografe

OLOGRAF adj. autograf. (Act, document ~.)

OLOGRAF adj. autograf. (Act, document ~.)

olograf (olografă), adj. – (Despre testament) Scris de mîna persoanei care lasă moștenirea. Fr. olographe și anterior (sec. XVIII) din mgr. ỏλόγραφος (Gáldi 215).