OLOGRAF, -Ă adj. (Despre un testament) Scris de mîna persoanei care lasă o moștenire; (p. ext., despre acte, scrisori etc.) scris de mîna autorului; autograf. Le explicăm ce însemnează notarul și perceptorul în comună, ce însemnează testamentul olograf și mistic. maiorescu, d. i, 435. Mă aștepta cu o invitație olografă din partea vornicului Alecu Filipescu. lăcusteanu, a. m. 38. Este atît de naiv, încît crede că e plastografie un document olograf. caragiale, o. vi, 148. I-am găsit testamentul olograf, scris și subscris cît se poate de deslușit. delavrancea, t. 51, cf. șăineanu. Testamentul olograf nu este valabil decît cînd este scris în tot, datat și subsemnat de mîna testatorului. haMANGIU, C. C. 202, cf. BARCIANU, ALEXI, W., SEVERIN, S. 96, GĂLDI,. m. PHAN. 215, SCRIBAN, D. Testamentul... trebuie făcut... olograf, adică scris în întregime, datat și semnat de testator. pr. drept, 418. – PI.: olografi, -e. – Din fr. olographe.