20 de definiții pentru olecăi olăcăi olicăi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OLECĂÍ, olécăi, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se văita, a se văicări, a se tângui. [Prez. ind. și: olecăiesc.Var.: olăcăí, olicăí vb. IV] – Din oleo.

OLECĂÍ, olécăi, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se văita, a se văicări, a se tângui. [Prez. ind. și: olecăiesc.Var.: olăcăí, olicăí vb. IV] – Din oleo.

olecăi [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 52r/5 / V: (reg) d~, olăc~, ~cui, (cscj) olicăia, olic~, olicări, oligăi, oligări, oric~, oricări / Pzi: ~esc / E: oleo] 1-2 vtr (Îrg) (A face pe cineva să se vaite sau) a se văita.

OLECĂI vb. (Mold., ȚR, Trans. S) A se văita, a se văicări, a se tîngui. A: Iară voi veț văieta de durearea inemii voastre și de z(d)robi-tura sufletului vel olecăi-vă. DP, 23v. S-au mărsu amîndoi pre la țoti domnii... olecăindu-să. IT 1689, 120r; cf. DOSOFTEI, VS; NECULCE. B: Au mersu amîndoi pre la toți domnii și crai<i> elineșli, plîngînd cu amar și olecăindu-se. IT 1758, 127v. C: Iar într-o zi, supărîndu-l foarte tare, au început bătrînul a să olecăii și a zice dracului: " Pînă cînd nu mă lași în pace? LIM., 19r. Au mers amîndoi pre la toți craii și domnii elinești, plîngînc cu amar și olecăindu-să. IT 1767, 6v. Etimologie: oleo. Vezi și olecăios, olecăire, olecăit, olecăitură. Cf. b o c i, c î n t a, g l ă s i, r u g u c i 1.

OLĂCĂÍ vb. IV v. olecăi.

OLICĂÍ vb. IV v. olecăi.

olecui v vz olecăi[1] modificată

  1. În original, tipărit greșit: vz olecui LauraGellner

olecăĭésc și olicăĭésc (mă) v. refl. (d. oleo, ca și sîrb. lelekati, d. lele, aoleŭ, și bg. olelikam, d. olelé). Mold. Vechĭ. Azĭ iron. Mă vait.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!olecăí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se olécăie/se olecăiéște, imperf. 3 sg. se olecăiá; conj. prez. 3 să se olécăie/să se olecăiáscă

olecăí vb., ind. prez. 1 sg. și pl. olecăiésc, 3 sg. olécăie / olecăiéște, imperf. 3 sg. olecăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. olecăiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OLECĂÍ vb. v. boci, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita.

olecăi vb. v. BOCI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA.

Intrare: olecăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • olecăi
  • olecăire
  • olecăit
  • olecăitu‑
  • olecăind
  • olecăindu‑
singular plural
  • olecăie
  • olecăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • olecăi
(să)
  • olecăi
  • olecăiam
  • olecăii
  • olecăisem
a II-a (tu)
  • olecăi
(să)
  • olecăi
  • olecăiai
  • olecăiși
  • olecăiseși
a III-a (el, ea)
  • olecăie
(să)
  • olecăie
  • olecăia
  • olecăi
  • olecăise
plural I (noi)
  • olecăim
(să)
  • olecăim
  • olecăiam
  • olecăirăm
  • olecăiserăm
  • olecăisem
a II-a (voi)
  • olecăiți
(să)
  • olecăiți
  • olecăiați
  • olecăirăți
  • olecăiserăți
  • olecăiseți
a III-a (ei, ele)
  • olecăie
(să)
  • olecăie
  • olecăiau
  • olecăi
  • olecăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • olecăi
  • olecăire
  • olecăit
  • olecăitu‑
  • olecăind
  • olecăindu‑
singular plural
  • olecăiește
  • olecăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • olecăiesc
(să)
  • olecăiesc
  • olecăiam
  • olecăii
  • olecăisem
a II-a (tu)
  • olecăiești
(să)
  • olecăiești
  • olecăiai
  • olecăiși
  • olecăiseși
a III-a (el, ea)
  • olecăiește
(să)
  • olecăiască
  • olecăia
  • olecăi
  • olecăise
plural I (noi)
  • olecăim
(să)
  • olecăim
  • olecăiam
  • olecăirăm
  • olecăiserăm
  • olecăisem
a II-a (voi)
  • olecăiți
(să)
  • olecăiți
  • olecăiați
  • olecăirăți
  • olecăiserăți
  • olecăiseți
a III-a (ei, ele)
  • olecăiesc
(să)
  • olecăiască
  • olecăiau
  • olecăi
  • olecăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • olăcăi
  • olăcăire
  • olăcăit
  • olăcăitu‑
  • olăcăind
  • olăcăindu‑
singular plural
  • olăcăie
  • olăcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • olăcăi
(să)
  • olăcăi
  • olăcăiam
  • olăcăii
  • olăcăisem
a II-a (tu)
  • olăcăi
(să)
  • olăcăi
  • olăcăiai
  • olăcăiși
  • olăcăiseși
a III-a (el, ea)
  • olăcăie
(să)
  • olăcăie
  • olăcăia
  • olăcăi
  • olăcăise
plural I (noi)
  • olăcăim
(să)
  • olăcăim
  • olăcăiam
  • olăcăirăm
  • olăcăiserăm
  • olăcăisem
a II-a (voi)
  • olăcăiți
(să)
  • olăcăiți
  • olăcăiați
  • olăcăirăți
  • olăcăiserăți
  • olăcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • olăcăie
(să)
  • olăcăie
  • olăcăiau
  • olăcăi
  • olăcăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • olăcăi
  • olăcăire
  • olăcăit
  • olăcăitu‑
  • olăcăind
  • olăcăindu‑
singular plural
  • olăcăiește
  • olăcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • olăcăiesc
(să)
  • olăcăiesc
  • olăcăiam
  • olăcăii
  • olăcăisem
a II-a (tu)
  • olăcăiești
(să)
  • olăcăiești
  • olăcăiai
  • olăcăiși
  • olăcăiseși
a III-a (el, ea)
  • olăcăiește
(să)
  • olăcăiască
  • olăcăia
  • olăcăi
  • olăcăise
plural I (noi)
  • olăcăim
(să)
  • olăcăim
  • olăcăiam
  • olăcăirăm
  • olăcăiserăm
  • olăcăisem
a II-a (voi)
  • olăcăiți
(să)
  • olăcăiți
  • olăcăiați
  • olăcăirăți
  • olăcăiserăți
  • olăcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • olăcăiesc
(să)
  • olăcăiască
  • olăcăiau
  • olăcăi
  • olăcăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • olicăi
  • olicăire
  • olicăit
  • olicăitu‑
  • olicăind
  • olicăindu‑
singular plural
  • olicăie
  • olicăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • olicăi
(să)
  • olicăi
  • olicăiam
  • olicăii
  • olicăisem
a II-a (tu)
  • olicăi
(să)
  • olicăi
  • olicăiai
  • olicăiși
  • olicăiseși
a III-a (el, ea)
  • olicăie
(să)
  • olicăie
  • olicăia
  • olicăi
  • olicăise
plural I (noi)
  • olicăim
(să)
  • olicăim
  • olicăiam
  • olicăirăm
  • olicăiserăm
  • olicăisem
a II-a (voi)
  • olicăiți
(să)
  • olicăiți
  • olicăiați
  • olicăirăți
  • olicăiserăți
  • olicăiseți
a III-a (ei, ele)
  • olicăie
(să)
  • olicăie
  • olicăiau
  • olicăi
  • olicăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • olicăi
  • olicăire
  • olicăit
  • olicăitu‑
  • olicăind
  • olicăindu‑
singular plural
  • olicăiește
  • olicăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • olicăiesc
(să)
  • olicăiesc
  • olicăiam
  • olicăii
  • olicăisem
a II-a (tu)
  • olicăiești
(să)
  • olicăiești
  • olicăiai
  • olicăiși
  • olicăiseși
a III-a (el, ea)
  • olicăiește
(să)
  • olicăiască
  • olicăia
  • olicăi
  • olicăise
plural I (noi)
  • olicăim
(să)
  • olicăim
  • olicăiam
  • olicăirăm
  • olicăiserăm
  • olicăisem
a II-a (voi)
  • olicăiți
(să)
  • olicăiți
  • olicăiați
  • olicăirăți
  • olicăiserăți
  • olicăiseți
a III-a (ei, ele)
  • olicăiesc
(să)
  • olicăiască
  • olicăiau
  • olicăi
  • olicăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

olecăi olăcăi olicăi

etimologie:

  • oleo
    surse: DEX '09 DEX '98