21 de definiții pentru oftică oftigă ieftică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÓFTICĂ, oftici, s. f. (Pop.) Tuberculoză pulmonară; ftizie. ◊ Expr. (Fam.) A avea oftică (pe cineva) = a-i fi necaz (pe cineva), a nu-l putea suferi. A-i face (cuiva) oftică = a-i face (cuiva) în necaz, a supăra (pe cineva). [Var.: óftigă s. f.] – Din ngr. óhtikas.

ÓFTICĂ, oftici, s. f. (Pop.) Tuberculoză pulmonară; ftizie. ◊ Expr. (Fam.) A avea oftică (pe cineva) = a-i fi necaz (pe cineva), a nu-l putea suferi. A-i face (cuiva) oftică = a-i face (cuiva) în necaz, a supăra (pe cineva). [Var.: óftigă s. f.] – Din ngr. óhtikas.

oftică sf [At: KLEIN, D. 6 / V: (Mol) ~igă, (înv) oht~, (reg) opt~, (Olt) osfi~ (A și: osfi) / A și: ofti / E: ngr ὄχτικας] 1 (Pop) Tuberculoză pulmonară Si: ftizie. 2 (Fig) Pacoste. 3-4 (Fam; îe) A avea ~ (pe cineva) A-i fi necaz (pe cineva). 5 (Pop; îe) A-i fi ~ (de cineva sau de ceva) sau a-i face (cuiva) ~ A-i face cuiva în ciudă. 6 (Reg) Boală pulmonară a animalelor (spc a cailor) Vz astm, (pop) suspin, tignafes. corectată

ÓFTICĂ s. f. (Popular) Tuberculoză pulmonară; ftizie, boală de piept. Oftica îi mănîncă pieptul pe dinăuntru. STANCU, D. 281. Actorii căpătau junghiuri, junghiurile aduceau oftica. NEGRUZZI, S. I 345. Cel mijlociu... bînd odată apă pe osteneală, au căpătat oftică. DRăGHICI, R. 3. – Variantă: oftígă (HOGAȘ, M. N. 154) s. f.

ÓFTICĂ f. Tuberculoză pulmonară; ftizie. [G.-D. ofticii] /<ngr. óhtikas

oftică f. numele popular al ftiziei. [Gr. mod. OHTIKAS = gr. clas. HEKTIKÈ].

óftică (vest) și óftigă (est) f., pl. ĭ (din maĭ vechiu oht-, d. ngr. óhtikas și óhtigas, vgr. ektikós, oftigos, [d. éxis, starea sănătățiĭ, ého, am, ca fr. malade, d. lat. male habitus, care se are răŭ = bolnav]; bg. óhtika, óftika. V. mitoc). Ftizie, tuberculoză pulmonară, atac. – În Olt. ósfică.

ÓFTIGĂ s. f. v. oftică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

óftică (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ófticii; pl. óftici

óftică s. f., g.-d. art. ófticii; pl. óftici


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÓFTICĂ s. v. ftizie, tebece, tuberculoză.

oftică s. v. FTIZIE. TEBECE. TUBERCULOZĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

óftică (óftici), s. f. – Ftizie, tuberculoză. – Mr., megl. oftică. Ngr. ὄϰτιϰας, cf. alb. ohtikë, bg. ohtika (Philippide, Principii, 107; Tiktin). Schimbul hf pare ngr., cf. φτιϰιόν. – Der. oftica (var. oftici, oftigi), vb. (a contracta tuberculoză; a-și pierde sănătatea; a (se) otrăvi, a (se) supăra); ofticos (var. Mold. oftigos) adj. (ftizic).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

oftică, oftici s. f. 1. supărare, necaz, enervare 2. invidie

a avea oftică (pe cineva) expr. a avea resentimente (față de cineva)

Intrare: oftică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oftică
  • oftica
plural
  • oftici
  • ofticile
genitiv-dativ singular
  • oftici
  • ofticii
plural
  • oftici
  • ofticilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oftigă
  • oftiga
plural
  • oftigi
  • oftigile
genitiv-dativ singular
  • oftigi
  • oftigii
plural
  • oftigi
  • oftigilor
vocativ singular
plural
ieftică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

oftică oftigă ieftică

  • 1. popular Tuberculoză pulmonară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ftizie (s.f.) tebece tuberculoză 3 exemple
    exemple
    • Oftica îi mănîncă pieptul pe dinăuntru. STANCU, D. 281.
      surse: DLRLC
    • Actorii căpătau junghiuri, junghiurile aduceau oftica. NEGRUZZI, S. I 345.
      surse: DLRLC
    • Cel mijlociu... bînd odată apă pe osteneală, au căpătat oftică. DRăGHICI, R. 3.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie familiar A avea oftică (pe cineva) = a-i fi necaz (pe cineva), a nu-l putea suferi.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. expresie familiar A-i face (cuiva) oftică = a-i face (cuiva) în necaz, a supăra (pe cineva).
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: supăra

etimologie: