Definiția cu ID-ul 1380916:
Tezaur
ODORAT2,-Ă. adj. (Învechit, rar) Odorant. Răsfugărilor sau răsuflărilor celor odorate, adecă mirositoare. ÎNV. VIN. 56/18. Oțetul cel odorat sau cu miros. ib. 105/18, cf. ALEXI, W. – PI.: odorați, -te. – Din lat. odoratus, -a, -um.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Țuțui Daniela
- acțiuni