Definiția cu ID-ul 1380913:
Tezaur
ODORAT1 s. n. (învechit) Miros. Cf. NEGULICI. Pierderea mirosului (odoratului). CORNEA, E. I, 19/34, cf. CALENDAR (1862), 58/22. Simțul vederii a încălcat în acest vers asupra simțului odoratului. MACEDONSKI, O. IV, 79, cf. ȘĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., BIANU, D. S. – PI.: (rar) odoraturi. SCRIBAN, D. – Din fr. odorat, lat. odoratus, -us.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Țuțui Daniela
- acțiuni