OCROTITOR I. adj. verb. OCROTI. Care ocrotește: alergau aici ca la un Dumnezeu care de toți avea milă (VLAH.); se adunau... sub aripile ocrotitoare ale prepeliței (BR.-VN.). II. sm. Cel ce ocrotește, apărător: el era razimul și ~ul cel mai credincios... al legii noastre celei sfinte (ISP.); ~ul celui mic și neputincios este chiar pravila cea dreaptă legiuită (C.-RAD.).

OCROTITOR, -OARE, ocrotitori, -oare, adj. Care apără, protejează, ajută. V. apărător, protector, sprijinitor. Sălbăticiunea năvăli speriată pe plai, din adăpostul ocrotitor al desișului de ramuri spinoase și negre. DUMITRIU, N. 148. Învăluindu-l apoi cu o privire ocrotitoare, și-a dres glasul. C. PETRESCU, A. R. 25. Mihai... în timpuri de pace era ca un înger ocrotitor. ISPIRESCU, M. V. 45. ◊ (Adverbial) Ei, bravo, Marioară – făcu tînărul, ocrotitor. REBREANU, R. I 92. ◊ (Substantivat) Păcat că nu mai era secretarul acolo, fiindcă ai fi avut în el un prieten mai vîrstnic și un ocrotitor. PAS, Z. I 304. Împăratul... invoacă pe ocrotitorul familiei sale, pe Ercul. ODOBESCU, S. III 75.

OCROTITOR² ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care ia sub ocrotire (pe cineva sau ceva); protector; apărător. [Sil. -cro-] /a ocroti + suf. ~tor

ocrotitor a. și m. protector.

!ocrotitor (desp. o-cro-) adj. m., s. m., pl. ocrotitori; adj. f., s. f. sg. și pl. ocrotitoare

OCROTITOR s. v. apărător.

OCROTITOR s. apărător, protector, sprijin, sprijinitor, susținător, (rar) proteguitor, protejator, (înv.) arca, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor, (fig.) reazem. (El era ~ său în zile de restriște.)

OCROTITOR, -OARE adj., s. m. și f. (Cel) care ocrotește, apără, protejează, sprijină. V. apărător, protector, sprijinitor. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Ocrotitorul celui mic și neputincios este chiar pravila cea dreaptă legiuită. golescu, î. 24. Ocrotitori dreptății pe-asupritori goneau. negruzzi, s. ii, 186. Ne-a fost chiar un părinte, un zelos ocrotitor. ALEXANDRESCU, ap. DDRF. Sînt... ocrotitoarea cu voie bună a slujitorului. ispirescu, u. 27. Ȋnvoacă pe ocrotitorul familiei sale, pe Ercul rusticul. ODOBESCU, S. III, 75, cf. DDRF, ȘĂINEANU, alexi, w. Se adunau... sub aripile ocrotitoare ale prepeliței. brătescu-voinești, ap. cade. Un tarif vamal ocrotitor s-ar putea stabili. petică, o. 461. Simți cum îi cuprinde mijlocul un braț ocrotitor. rebreanu, i. 254. Millo găsește un ocrotitor generos în vodă Barbu Știrbei. sadoveanu, e. 70. Ȋnvăluindu-l apoi cu o privire ocrotitoare, și-a dres glasul. c. petrescu, a. r. 25. Ai fi avut în el un prieten mai vîrstnic și un ocrotitor. pas, z. i, 304. ◊ (Adverbial) Ei, bravo Mărioară – făcu tînărul, ocrotitor. rebreanu, r. i, 92. Ei! Cum merge, Mitică? exclamă el ocrotitor. preda, d. 132. – PI.: ocrotitori, -oare. – Ocroti + suf. -tor.