6 definiții pentru ocoleală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ocolea sf [At: JIPESCU, ap. TDRG / Pl: ~eli / E: ocoli + -eală] (Pop; îlav) Fără ~ (sau ~eli) Direct.

OCOLEÁLĂ, ocoleli, s. f. Ocol, ocolire. – Ocoli + suf. -eală.

OCOLEÁLĂ, ocoleli, s. f. (Rar) Ocol, ocolire. – Ocoli + suf. -eală.

OCOLEÁLĂ, ocoleli, s. f. (Rar) Ocol, ocolire. ◊ Loc. adj. și adv. Cu ocoleală = pe departe, indirect, cu ocoluri. Fără ocoleală = fără ocol, direct. Pre limba noastră cea fără ocoleli... le zicem pe șleau. ISPIRESCU, U. 114.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ocoleálă s. f., g.-d. art. ocolélii; pl. ocoléli

ocoleálă s. f., g.-d. art. ocolélii; pl. ocoléli

Intrare: ocoleală
ocoleală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocolea
  • ocoleala
plural
  • ocoleli
  • ocolelile
genitiv-dativ singular
  • ocoleli
  • ocolelii
plural
  • ocoleli
  • ocolelilor
vocativ singular
plural

ocoleală

etimologie:

  • Ocoli + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09