4 definiții pentru ocazionare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OCAZIONA, ocazionez, vb. I. Tranz. (Rar) A pricinui, a prilejui, a cauza, a provoca (ceva cuiva). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. occasionner.
OCAZIONA vb. I. tr. (Rar) A prilejui; a da ocazia; a cauza. [Pron. -zi-o-. / < fr. occasionner].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ocaziona vb. (sil. -zi-o-), ind. prez. 1 sg. ocazionez, 3 sg. și pl. ocazionează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OCAZIONA vb. v. prilejui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: ocazionare
ocazionare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
ocaziona, ocazionezverb
- 1. A da ocazie, a provoca (ceva cuiva). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Mă îngrijesc de mine pentru ca să nu-ți ocazionez nici un necaz și nici o supărare. ALECSANDRI, S. 308. DLRLC
-
etimologie:
- occasionner DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.