opțiuni
  • info
11 definiții pentru ocăit

Explicative DEX

OCĂIT s. n. (Rar) Măcăit. – V. ocăi.

OCĂIT s. n. (Rar) Măcăit. – V. ocăi.

ocăit1, ~ă a [At: VARLAAM, C. 56 / Pl: ~iți, ~e / E: slv окаꙗнъ] (Îvr) Nefericit.

OCĂIT s. n. (Rar) Măcăit. Din cînd în cînd auzeam, ca o notă pierdută în adîncul tăcerii, cîte un mic ocăit înăbușit a vreunei rațe. GANE, N. II 180.

OCĂIT ~uri n. 1) v. A OCĂI. 2) Strigăt caracteristic speciei, scos de rațe. /v. a ocăi

OCĂCĂIT, OCĂIT sbst. 1 🐟 Strigătul, cîntatul broaștelor, orăcăit 2 🐦 Măcăit: auzeam... cîte un mic ocăit înnăbușit a vre-unei rațe (GN.) [ocă(că)i].

Ortografice DOOM

ocăit (rar) s. n.

ocăit (rar) s. n.

ocăit s. n.

Sinonime

OCĂIT s. v. măcăit, măcăitură.

ocăit s. v. MĂCĂIT. MĂCĂITURĂ.

Arhaisme și regionalisme

OCĂIT adj. (Mold.) Vrednic de plîns, nefericit. A: De nu ne vom îndirepta din leage, . . . mai ocăiți de noi altul nu noate hi. VARLAAM. // C: De nu ne vom îndirepta din leage,... mai ocăiți de noi alții nu pot fi. C 1737, 38r. Etimologie: *ocăi. Cf. o c a i a n i c.

Intrare: ocăit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocăit
  • ocăitul
  • ocăitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • ocăit
  • ocăitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ocăitsubstantiv neutru

  • 1. rar Măcăit, măcăitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: măcăit măcăitură
    • format_quote Din cînd în cînd auzeam, ca o notă pierdută în adîncul tăcerii, cîte un mic ocăit înăbușit a vreunei rațe. GANE, N. II 180. DLRLC
etimologie:
  • vezi ocăi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.