10 definiții pentru obturator (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBTURATÓR, obturatoare, s. n. Dispozitiv utilizat în scopul micșorării secțiunii de trecere a unui material fluid sau pulverulent, a unui fascicul de lumină printr-o deschidere etc. ◊ Obturator fotografic = dispozitiv mecanic montat pe un aparat fotografic, având drept scop să oprească sau să permită căderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic. – Din fr. obturateur.

OBTURATÓR, obturatoare, s. n. Dispozitiv utilizat în scopul micșorării secțiunii de trecere a unui material fluid sau pulverulent, a unui fascicul de lumină printr-o deschidere etc. ◊ Obturator fotografic = dispozitiv mecanic montat pe un aparat fotografic, având drept scop să oprească sau să permită căderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic. – Din fr. obturateur.

obturator sn [At: MARIN, F. 53 / Pl: ~oare / E: fr obturateur] 1 (Teh) Dispozitiv care poate reduce sau opri trecerea unui fluid sau a unor materiale solide mărunte printr-o conductă, a unui fascicul de lumină printr-o deschidere etc. 2 (Îs) ~ fotografic Dispozitiv mecanic montat pe un aparat fotografic, destinat să oprească sau să permită căderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic.

OBTURATÓR, obturatoare, s. n. Dispozitiv care poate reduce sau opri trecerea unui fluid sau a unor materiale solide mărunte printr-o conductă, a unui fascicul de lumină printr-o deschidere etc. Obturator fotografic = dispozitiv mecanic montat pe un aparat fotografic, avînd drept scop să oprească sau să permită căderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic.

OBTURATÓR, -OÁRE adj. Care acoperă, închide, obturează. // s.n. Aparat, dispozitiv cu care se face o obturare, cu care se obturează (o conductă, o deschizătură etc.). ◊ Obturator fotografic = dispozitiv mecanic care oprește sau permite căderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic. [Cf. fr. obturateur].

OBTURATÓR, -OÁRE I. adj. care obturează. ♦ mușchi ~ = mușchi al bazinului, rotator lateral al coapsei. II. s. n. 1. dispozitiv cu care se obturează (o conductă, o deschizătură etc.). 2. dispozitiv mecanic care închide obiectivul unui aparat fotografic. (< fr. obturateur)

OBTURATÓR ~oáre n. Dispozitiv sau piesă pentru obturația unei deschizături. ◊ ~ fotografic dispozitiv al unui aparat de fotografiat care nu permite luminii să cadă pe placa sau pe filmul fotografic. /<fr. obturateur

*obturatór, -oáre adj. Care obturează: placă obturatoare. S. n., pl. oare. Obĭect care servește la obturat (capac, dop, astupătoare), ca la culata tunuluĭ, la aparatele fotografice ș. a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obturatór s. n., pl. obturatoáre

obturatór s. n., pl. obturatoáre

Intrare: obturator (s.n.)
obturator2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obturator
  • obturatorul
  • obturatoru‑
plural
  • obturatoare
  • obturatoarele
genitiv-dativ singular
  • obturator
  • obturatorului
plural
  • obturatoare
  • obturatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obturator (s.n.)

  • 1. Dispozitiv utilizat în scopul micșorării secțiunii de trecere a unui material fluid sau pulverulent, a unui fascicul de lumină printr-o deschidere etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Obturator fotografic = dispozitiv mecanic montat pe un aparat fotografic, având drept scop să oprească sau să permită căderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: