12 definiții pentru obstina

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBSTINA, obstinez, vb. I. Refl. (Livr.) A se încăpățâna, a se îndârji. – Din fr. obstiner.

OBSTINA, obstinez, vb. I. Refl. (Livr.) A se încăpățâna, a se îndârji. – Din fr. obstiner.

obstina vr [At: CALENDAR (1861), 29/12 / Pzi: ~nez și obstin / E: fr obstiner] (Frm) A se încăpățâna.

OBSTINA, obstinez, vb. I. Refl. (Franțuzism) A se încăpățîna, a se îndîrji. Tu te obstinezi a rămînea singur, izolat într-o tabără părăsită. GHICA, A. 586. – Prez. ind. și: obstin (ODOBESCU, S. III 484).

OBSTINA vb. I. refl. (Liv.) A se îndîrji, a se încăpățîna. [P.i. -nez și obstin, 3,6 -nează. / < fr. (s’)obstiner)

OBSTINA vb. refl. a se încăpățâna, a se îndârji. (< fr. sóbstiner)

A SE OBSTINA mă ~ez intranz. livr. A stărui cu îndăratnicie într-o acțiune sau într-o atitudine (mai ales nesănătoasă); a se încăpățina; a se îndărătnici; a se ambiționa. /<fr. obstiner

*obstinéz (mă) v. refl. (fr. s’obstiner, d. lat. ób-stino, -áre. V. destinez). Mă încăpățînez, persist cu obstinațiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

obstina (a se ~) (livr.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă obstinez, 3 se obstinea; conj. prez. 1 să mă obstinez, 3 să se obstineze; imper. 2 sg. afirm. obstinează-te; ger. obstinându-mă

!obstina (a se ~) (livr.) vb. refl., ind. prez. 3 se obstinea

obstina vb., ind. prez. 1 sg. obstinez, 3 sg. și pl. obstinează; conj. prez. 3 sg. și pl. obstineze

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OBSTINA vb. v. încăpățâna, îndărătnici, îndârji, înverșuna.

obstina vb. v. ÎNCĂPĂȚÎNA. ÎNDĂRĂTNICI. ÎNDÎRJI. ÎNVERȘUNA.

Intrare: obstina
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obstina
  • obstinare
  • obstinat
  • obstinatu‑
  • obstinând
  • obstinându‑
singular plural
  • obstinea
  • obstinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obstinez
(să)
  • obstinez
  • obstinam
  • obstinai
  • obstinasem
a II-a (tu)
  • obstinezi
(să)
  • obstinezi
  • obstinai
  • obstinași
  • obstinaseși
a III-a (el, ea)
  • obstinea
(să)
  • obstineze
  • obstina
  • obstină
  • obstinase
plural I (noi)
  • obstinăm
(să)
  • obstinăm
  • obstinam
  • obstinarăm
  • obstinaserăm
  • obstinasem
a II-a (voi)
  • obstinați
(să)
  • obstinați
  • obstinați
  • obstinarăți
  • obstinaserăți
  • obstinaseți
a III-a (ei, ele)
  • obstinea
(să)
  • obstineze
  • obstinau
  • obstina
  • obstinaseră
obstina2 (1 -n) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (V1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obstina
  • obstinare
  • obstinat
  • obstinatu‑
  • obstinând
  • obstinându‑
singular plural
  • obsti
  • obstinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obstin
(să)
  • obstin
  • obstinam
  • obstinai
  • obstinasem
a II-a (tu)
  • obstini
(să)
  • obstini
  • obstinai
  • obstinași
  • obstinaseși
a III-a (el, ea)
  • obsti
(să)
  • obstine
  • obstina
  • obstină
  • obstinase
plural I (noi)
  • obstinăm
(să)
  • obstinăm
  • obstinam
  • obstinarăm
  • obstinaserăm
  • obstinasem
a II-a (voi)
  • obstinați
(să)
  • obstinați
  • obstinați
  • obstinarăți
  • obstinaserăți
  • obstinaseți
a III-a (ei, ele)
  • obsti
(să)
  • obstine
  • obstinau
  • obstina
  • obstinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obstina, obstinezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.