17 definiții pentru oborî
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (4)
- etimologice (1)
- sinonime (2)
- regionalisme (3)
Explicative DEX
OBORÎ, obor, vb. IV. Tranz. (Reg.) A doborî ceva sau a pune pe cineva la pământ; a omorî; fig. a scoate pe cineva dintr-un post, dintr-o demnitate prin diverse uneltiri. – Din sl. oboriti.
OBORÎ, obor, vb. IV. Tranz. (Reg.) A doborî ceva sau a pune pe cineva la pământ; a omorî; fig. a scoate pe cineva dintr-un post, dintr-o demnitate prin diverse uneltiri. – Din sl. oboriti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
OBORÎ (obor) vb. tr. A doborî, a culca la pămînt: buzduganul armașului, lovindu-l drept în frunte, îl oborî la pămînt (NEGR.); Rînduri întregi prăvale și oboară (BD.-DEL.); dacă i se întîmplă să oboare vre-o păsăruică oarbă (ALECS.); să avem îndestui cosași spre a putea ~ iarba la pămînt în timpul cuvenit (ION.) [vsl. oboriti].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
OBORÎ, obor, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) A doborî, a culca (cu o lovitură) la pămînt, a ucide; fig. a scoate prin uneltiri dintr-un post, dintr-o demnitate. Pe tatăl meu... îl oborîseră cu buzduganele vorniceii Sucevii. SADOVEANU, N. P. 33. N-apucă să sfîrșească, căci buzduganul armașului, lovindu-l drept în frunte, îl oborî la pămînt. NEGRUZZI, S. I 152. Ei știu foarte bine, că de nu mă vor oborî ei, eu îi voi oborî. KOGĂLNICEANU, S. 187.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
oborî v. 1. Mold. a doborî: cu a lui groaznică năvală cai, călăreți oborînd NEGR. [Slav. OBORITI, a răsturna, a prăpădi].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBOR1 (pl. -oare, -oară) sn. 1 Împrejmuire, ocol pentru vite (pe lîngă o casă țărănească): Am un ~ de boi roșii și unul negru: cînd bag boul negru între cei roșii, pe toți îi răscolește (GOR.), ghicitoare despre „vătraiul și cărbunii” ¶ 2 ⚚ Tîrg de vite, de fîn, de lemne (la marginea unui oraș): și măgarul se vinde în ~ul armăsarilor (PANN); în ziua de ~ săptămînal, cînd vin țăranii din tot județul la tîrg (BR.-VN.); F: parcă-i de la ~, e bădăran, mojic [bg. srb.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
OBOR2 sbst. 🐟 Sfoară, frînghiuță trecută prin ochiurile de la marginea prostovolului sau năvodului și pe care sînt înșirate din distanță în distanță, alice sau greutăți de plumb [rus. o b ó r a].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
2) obór, a -î v. tr. (vsl. o-boriti, a desființa, d. boron-brati, a lupta; sîrb. boriti se, a lupta. V. obor 2 și dobor). Vechĭ. Dobor, trîntesc. Răpun. Fig. Desființez: a oborî o lege.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
oborî (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. obor, 3 oboară, imperf. 1 oboram; conj. prez. 1 sg. să obor, 3 să oboare; imper. 2 sg. afirm. oboară
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
oborî (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 oboară, perf. s. 3 sg. oborî, 3 pl. oborâră; ger. oborând; part. oborât
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oborî vb., ind. prez. 1 sg. obor, 3 sg. și pl. oboară
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
obor, oboară 3 sg. și pl., -rînd ger., -rît prt., -rîtor adj. v.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
oborî (obor, -ît), vb. – A prăvăli, a dărîma. Sl. (sb., cr., slov.) oboriti (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 221). Sec. XVII, înv., se folosește azi numai în forma doborî, der. doborîtor, adj. (nimicitor).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
OBORÎ vb. v. arunca, azvârli, culca, dărâma, doborî, întinde, lungi, prăbuși, prăvăli, răsturna, trânti.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oborî vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. CULCA. DĂRÎMA. DOBORÎ. ÎNTINDE. LUNGI. PRĂBUȘI. PRĂVĂLI. RĂSTURNA. TRÎNTI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
oborî, obor, (aborî), v.t. (reg.) A doborî, a răsturna: „Apoi o zinit un vânt de-o oborât pădurea tătă gios” (Papahagi, 1925: 320). – Din sl. oboriti „a răsturna, a prăpădi” (Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
oborî, obor, (aborî), vb. tranz. – (reg.) A doborî (Papahagi, 1925): „Apoi o zinit un vânt de-o oborât pădurea tătă gios” (Papahagi, 1925: 320; Sat Șugatag). – Din sl. oboriti „a răsturna, a prăpădi” (Scriban, Șăineanu; Miklosich, Cihac, cf. DER; DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oborî, obor, vb. tranz. – A doborî (Papahagi 1925). – Din sl. oboriti.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| verb (VT348) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
oborî, oborverb
-
- Pe tatăl meu... îl oborîseră cu buzduganele vorniceii Sucevii. SADOVEANU, N. P. 33. DLRLC
- N-apucă să sfîrșească, căci buzduganul armașului, lovindu-l drept în frunte, îl oborî la pămînt. NEGRUZZI, S. I 152. DLRLC
- Ei știu foarte bine, că de nu mă vor oborî ei, eu îi voi oborî. KOGĂLNICEANU, S. 187. DLRLC
- 1.1. A scoate pe cineva dintr-un post, dintr-o demnitate prin diverse uneltiri. DEX '09 DLRLC
-
etimologie:
- oboriti DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.