opțiuni
  • info
5 definiții pentru oblire

Explicative DEX

oblire sf [At: (a. 1850) DOC. EC. 969 / V: (înv) ~lăire / Pl: ~ri / E: obli] (Îvr) 1 Netezire. 2 Îndreptare.

oblăire sf vz oblire

OBLI (-lesc) vb. tr. A face oblu, a netezi, a îndrepta, a aplana.

OBLI, oblesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îndrepta, a nivela. Cum și unde s-au întimplat cîte o rîpă... au săpat de sus și au aruncat în groapă, pînă au oblit și au înfrumusețat locul. GOLESCU, Î. 165. ♦ Refl. (Despre oameni) A da corpului o poziție dreaptă, a se ține drept. După ce au plecat cei doi cărăuși, Visalon Luca s-a oblit greoi de șale. VORNIC, O. 326.

OBLI, oblesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndrepta, a nivela. ♦ Refl. A da corpului o poziție dreaptă, a se ține drept. – Din oblu2.

Intrare: oblire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oblire
  • oblirea
plural
  • obliri
  • oblirile
genitiv-dativ singular
  • obliri
  • oblirii
plural
  • obliri
  • oblirilor
vocativ singular —
plural —
oblăire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obli, oblescverb

  • 1. regional Descovoia, dezdoi, fățui, nivela, îndrepta. DLRLC DLRM
    sinonime: descovoia dezdoi fățui nivela îndrepta
    • format_quote Cum și unde s-au întimplat cîte o rîpă... au săpat de sus și au aruncat în groapă, pînă au oblit și au înfrumusețat locul. GOLESCU, Î. 165. DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre oameni) A da corpului o poziție dreaptă, a se ține drept. DLRLC DLRM
      • format_quote După ce au plecat cei doi cărăuși, Visalon Luca s-a oblit greoi de șale. VORNIC, O. 326. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.