6 definiții pentru obișnuire obicinuire obiciuire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

obișnuire sf [At: CANTEMIR, HR. 438 / V: (înv) obiciu~, obicin~ / Pl: ~ri / E: obișnui] (Rar) 1 Deprindere cu ceva. 2 Practicare a unui anumit lucru. 3-4 Utilizare (frecventă). 5 (Înv; îf obicinuire; îlav) După ~ Conform datinii. 6 Familiarizare.

obicinuire sf vz obișnuire


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBIȘNUÍRE s. v. aclimatizare.

OBIȘNUIRE s. aclimatizare, acomodare, adaptare, dedare, deprindere, familiarizare. (~ sa în noul mediu.)

Obișnuire ≠ dezvățare

Intrare: obișnuire
obișnuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obișnuire
  • obișnuirea
plural
  • obișnuiri
  • obișnuirile
genitiv-dativ singular
  • obișnuiri
  • obișnuirii
plural
  • obișnuiri
  • obișnuirilor
vocativ singular
plural
obicinuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obicinuire
  • obicinuirea
plural
  • obicinuiri
  • obicinuirile
genitiv-dativ singular
  • obicinuiri
  • obicinuirii
plural
  • obicinuiri
  • obicinuirilor
vocativ singular
plural
obiciuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obiciuire
  • obiciuirea
plural
  • obiciuiri
  • obiciuirile
genitiv-dativ singular
  • obiciuiri
  • obiciuirii
plural
  • obiciuiri
  • obiciuirilor
vocativ singular
plural

obișnuire obicinuire obiciuire