25 de definiții pentru oaie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oaie sf [At: PSALT. HUR. 121v/11 / Pl: oi / E: ml ovis, -is] 1 Femelă a berbecului după ce a ajuns la maturitate. 2 (Pgn) Animal domestic rumegător, femelă sau mascul, crescut pentru lână, lapte și came (Ovis aries). 3 (Dep; d. oameni; îlav) Ca oile Buluc (5). 4 (Îal) (D. oameni) în dezordine. 5 (Dep; îal) Fără discernământ. 6 (Dep; îe) A se lua, ca oile, unul după altul A imita în mod mecanic pe cineva. 7 (Dep; îe) A fi ~ între lupi A fi bun, blând, moale între oameni răi. 8 (Dep; îe) Deștept (sau șiret) ca ~ia (cu jug sau pe zăduf) Prost. 9 (Îe) A o face de ~ A proceda neîndemânatic. 10 (Îae) A face o gafă. 11 (Îe) Prea e de ~ Se spune despre vorbe sau acțiuni cu totul nepotrivite. 12 (Îe) A suge (de) la două oi A trage concomitent foloase din două părți. 13 (Îe) A umbla să iei (sau să scoți) două piei de pe o ~ A urmări un câștig exagerat. 14 (Îe) Te trezești la oi? Se spune unei persoane care manifestă o atitudine lipsită de bun simț. 15 (Pfm; îe) S-a dezbrăcat (lupul) de pielea oii Și-a dat pe față caracterul urât, crud. 16 (Pfm; îe) A da oile în paza lupului A încredința ceva unei persoane care nu este de încredere. 17 (Îe) A se ține (sau a se agăța de cineva) ca scaiul de ~ A bate la cap pe cineva. 18 (Îcs) De-a oile Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 19 (Lpl; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 20 (Lpl; art.) Melodie după care se execută dansul oile (19). 21 (Orn; Buc; îc) ~ia-morților Becațină (Gallinago gallinaria). 22 Carne de oaie (1-2). 23 Blană de oaie (2). 24 (Bis; fig) Credincios, considerat în raport cu preotul Si: creștin.

OÁIE oi, s. f. 1. Animal domestic rumegător, crescut pentru lână, lapte și carne; spec. femela acestei specii (Ovis aries). ◊ Expr. Ca oile = cu grămada, grămadă; în dezordine. A umbla să iei (sau să scoți) două piei de pe o oaie = a urmări un câștig exagerat. A suge (de) la două oi = a trage concomitent foloase din două părți. A o face de oaie = a proceda neîndemânatic, a face o mare prostie, o gafă. A fi deștept (sau șiret) ca oaia, se spune ironic despre un om naiv sau prost. (Prea) e de oaie, se spune despre vorbe sau acțiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de măsură. ♦ Carne de oaie (1). ♦ Blană de oaie (1). 2. (În limbajul bisericesc; mai ales la pl.) Credincios, considerat în raport cu preotul; creștin, drept-credincios. [Pr.: oa-ie] – Lat. ovis.

OÁIE, oi, s. f. 1. Animal domestic rumegător, crescut pentru lână, lapte și carne; spec. femela acestei specii (Ovis aries).Expr. Ca oile = cu grămada, grămadă; în dezordine. A umbla să iei (sau să scoți) două piei de pe o oaie = a urmări un câștig exagerat. A suge (de) la două oi = a trage concomitent foloase din două părți. A o face de oaie = a proceda neîndemânatic, a face o mare prostie, o gafă. A fi deștept (sau șiret) ca oaia, se spune ironic despre un om naiv sau prost. (Prea) e de oaie, se spune despre vorbe sau acțiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de măsură. ♦ Carne de oaie (1). ♦ Blană de oaie (1). 2. (În limbajul bisericesc; mai ales la pl.) Credincios, considerat în raport cu preotul; creștin, drept-credincios. [Pr.: oa-ie] – Lat. ovis.

OÁIE, oi, s. f. Animal domestic rumegător crescut pentru lînă, lapte și carne; (spre deosebire de berbec) femela acestei specii (Ovis aries). Cînd eram eu copil, pe acolo pășteam oile satului. BUJOR, S. 146. Cît mi-a fost mie de drag Să mîn oile, să pască. COȘBUC, P. II 167. S-au dus ca să găsească... Două oi țigăi, bîrsane Și copile năzdrăvane. ALECSANDRI, P. P. 302. Cine se face oaie îl mănîncă lupul (= cine e prea bun, prea moale, dă prilej celor răi să-i facă neajunsuri). A da oile în paza lupului v. lup. ◊ Loc. adv. Ca oile = cu grămada, grămadă. ◊ Expr. S-a dezbrăcat (lupul) de pielea oii = și-a scos masca, și-a dat pe față caracterul urît, crud. A se ține (sau a se agăța de cineva) ca scaiul de oaie = a se ține mereu după cineva, a nu-1 slăbi, a nu-i da pace. Atunci, bucuria lui Ipate! Începe a se ținea de fată ca scaiul de oaie. CREANGĂ, P. 167. A suge la două oi = a trage foloase din două părți. A umbla să iei (sau să scoți) două piei de pe o oaie = a urmări un cîștig exagerat din ceva sau de la cineva. A îi oaie între lupi = a fi bun, blînd, moale între oameni răi. A fi deștept (sau șiret) ca oaia, se zice, în ironie, despre un om naiv, prost. A o face de oaie = a face o prostie, o gafă, a o face boacănă. (Prea) e de oaie = prea e de tot, prea e din cale-afară. A băga oile în lapte v. băga. ♦ Carnea acestui animal. Tocană de oaie. ♦ Blana acestui animal. Căciula cea de oaie pe urechi ani tras-o zdravăn. EMINESCU, N. 42. ◊ Compus: (Bot.) țîța-oii = ciuboțica-cucului. – Pronunțat: oa-ie.

OÁIE oi f. 1) Mamifer rumegător domestic, crescut pentru lână, lapte și carne. ◊ Ca oile buluc; în dezordine. Șiret (sau deștept) ca oaia naiv, prost. 2) Femela matură a acestui animal. 3) fig. depr. Om mărginit. 4) mai ales la pl. (în limbajul bisericesc) Om credincios în raport cu preotul. [G.-D. oii] /<lat. ovis

oaie f. 1. gen de mamifere din ordinul rumegătoarelor, folositoare prin lâna și carnea ei; 2. fig. simbolul blândeții; 3. pl. în graiul bisericesc, oameni, creștini: oi cuvântătoare. [Lat. OVEM].

oáĭe f., pl. oi (lat. óvis, oaĭe; vgr. óïs, scr. litv. ovi-s, irlandez oi. V. oĭer). Un animal domestic rumegător care aduce folos pin lînă, lapte și carne. (Masculu are coarne spirale și se numește berbece saŭ berbec, ĭar puiu mel. Femela rar are coarne). Fig. Creștin supt conducerea păstoruluĭ (preutuluĭ). Blînd ca oaĭa, foarte blînd. Deștept ca oaĭa pe zăduf, foarte prost. Aŭ mers toțĭ ca oile, s’aŭ luat unu după altu fără rațiune și aŭ greșit. A o face de oaĭe (o treabă), a lucra prea prostește orĭ prea necinstit. E prea de oaĭe (un lucru), e prea deocheat orĭ prea prost. Par’că te trezeștĭ la oĭ (orĭ la vacĭ), te porțĭ prea necĭoplit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oáie s. f., art. oáia, g.-d. art. óii; pl. oi, art. óile (o-i-)

oáie s. f., art. oáia, g.-d. art. óii; pl. oi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OÁIE s. (ZOOL.; Ovis aries) (Transilv. și Ban.) păcuină, (înv.) marială.

OAIE s. (ZOOL.; Ovis aries) (Transilv. și Ban.) păcuină, (înv.) marială.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

oáie (ói), s. f.1. Mioară (Ovis aries). – 2. Membru al turmei de credincioși. – Mr. oae, megl. oaiă, istr. oie. Lat. ǒvem (Pușcariu 1211; Candrea-Dens., 1265; REW 6127). S-a păstrat numai în rom. (Rosetti, I, 169), fiind eliminat în alte idiomuri rom. din cauza confuziei cu ōvum (Wartburg, Zur Benennung des Schafes, în Abh. Akad., Berlin, X, 1918). Fonetismul pare corect; explicația prin intermediul unui sing. reconstituit după pl. în loc de *oauă (Densusianu, Hlr., 30; Byck-Graur 22) nu este exactă. Der. oier (mr. uear), s. m. (cioban), pe care Pascu, I, 134 îl derivă din lat. *oviārius; oierie, s. f. (tîrlă, stînă); oaie-seacă, s. f. (taxă introdusă de domnitorul Alexandru, în 1573); oierit, s. n. (impozit pe pășunat, de 3 parale și de 6 bani, începînd din 1748 pentru fiecare oaie; suprimat de boieri în 1741, restabilit în 1748, micșorat la o treime, de clasa boierească în 1775); oiesc, adj. (de oaie, ovin); oiește, adv. (ca oile); oieșea, s. f. (varietate de urzică, Urtica urens); oiță, s. f. (cintezoi, Fringilla montifringilla, anemonă, Anemone silvestris); oină, s. f. (carne de berbec), cuvînt folosit numai de Cantemir, din lat. ǒvῑna (REW 6126), cf. mr. uin „lapte de oaie”.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

OAIE. Subst. Oaie, oiță (dim.), oișoară (pop.), oițică (pop.), mioară, mioriță (dim.), miorea, păcurea (pop.), noatenă (pop.), păcuină (reg.); bucălaie; strămioară (pop.), mînzare; sterpătură (pop.). Berbec, berbecuț (dim.), berbecel, arete (înv. și pop.), strămior (pop.), terțin (reg.); batal. Miel, mielușel (dim.), mieluș (rar), mielușor, mieluț, cîrlan, cîrlănaș (dim., pop.), mior (reg.), noaten (pop.). Mia, mielușea (dim.), mielușică (dim.), mieluță. Rase de oi: bîrsană; caracul; merinos; oaie mocană; țigaie; țurcană. Ovine. Oierie (rar), oierit, ciobănie, ciobănit. Turmă de oi. Stînă, tîrlă, oierie. Oier, păstor, cioban, păcurar (înv. și reg.). Adj. Ovin. Vb. A crește oi; a paște oi. A tunde oi. A ciobăni. A behăi, a mehăi, a mecăi. V. adăposturi pentru animale, animale erbivore, glasuri de animale, păstor, pășunat, vite.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OÁIE (lat. ovis) s. f. 1. Animal rumegător din familia cavicornelor, subfamilia ovideelor, genul Ovis, crescut pentru producția de lână, carne și lapte (Ovis aries). Are corpul de mărime mijlocie acoperit cu lână, botul ascuțit, cu buze subțiri și mobile, cu 32 de dinți. Femelele ating maturitatea sexuală la un an și jumătate. Ca urmare a procesului domesticirii și ameliorării au fost create peste 300 de rase, foarte diferite în ceea ce privește caracterele morfologice și productive: rase de lână (în care intră toate tipurile de merinos, țurcană, caracul), de carne (oile precoce crescute în Anglia), de lapte (stogoșă, larzac etc.), de lână și lapte (țigaie, spancă). În diverse regiuni ale globului se întâlnesc specii sălbatice înrudite cu oaia domestică: arharul, muflonul, oaia Munților Stâncoși, oaia (sau berbecul) lui Dali (NV Americii de Nord), oaia zăpezilor (Siberia Orientală). V. și ovin. ♦ Carne de oaie (1). ♦ Blană de oaie (1). 2. (În limbajul bisericesc) Creștin; credincios în raport cu preotul. 3. O. seacă = (în Evul Mediu, în Țara Românească), dare pe oile sterpe plătită domniei în sec. 16-18. Era deosebită de oierit, datorat pentru celelalte oi. 4. Oaia năzdrăvană = (în mitologia românească), animal oracular care dezvăluie unui cioban complotul urzit contra lui de alți doi (sau trei, ori chiar mai mulți) ciobani. Cea mai celebră o.n. din literatura populară română este Miorița, eroina baladei cu același nume.

REVENONS À NOS MOUTONS (fr.) să revenim la oile noastre – „La farce du maître Pathelin”. Să revenim la subiect.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

oaie, oi s. f. (peior.) femeie proastă.

a merge ca oile expr. (peior.) a merge în grup (dezordonat).

a o face de oaie expr. a face o gafă mare, a comite o greșeală mare / o eroare.

a pune lupul paznic / păstor la oi expr. (pop.) a lăsa ceva sau pe cineva în grija celui ce-i poate face rău.

dărâmă Oaia s. pr. (glum.) cartierul bucureștean Dămăroaia.

oaie neagră epr. om care se distinge de ceilalți membri ai unui grup / ai unei colectivități printr-o conduită rea, prin antecedente negative, prin fapte antisociale etc.

oaie rătăcită expr. (fig.) persoană care se detașează de conduita și comportamentul general-acceptat de un grup de oameni

Intrare: oaie
substantiv feminin (F132)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oaie
  • oaia
plural
  • oi
  • oile
genitiv-dativ singular
  • oi
  • oii
plural
  • oi
  • oilor
vocativ singular
plural

oaie aries ovis

  • 1. Animal domestic rumegător, crescut pentru lână, lapte și carne (Ovis aries).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: oiță 3 exemple
    exemple
    • Cînd eram eu copil, pe acolo pășteam oile satului. BUJOR, S. 146.
      surse: DLRLC
    • Cît mi-a fost mie de drag Să mîn oile, să pască. COȘBUC, P. II 167.
      surse: DLRLC
    • S-au dus ca să găsească... Două oi țigăi, bîrsane Și copile năzdrăvane. ALECSANDRI, P. P. 302.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare Femela acestei specii.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.2. expresie Cine se face oaie îl mănîncă lupul = cine e prea bun, prea moale, dă prilej celor răi să-i facă neajunsuri).
      surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A da oile în paza lupului.
      surse: DLRLC
    • 1.4. expresie Ca oile = cu grămada; în dezordine.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: grămadă
    • 1.5. expresie S-a dezbrăcat (lupul) de pielea oii = și-a scos masca, și-a dat pe față caracterul urât, crud.
      surse: DLRLC
    • 1.6. expresie A se ține (sau a se agăța de cineva) ca scaiul de oaie = a se ține mereu după cineva, a nu-l slăbi, a nu-i da pace.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Atunci, bucuria lui Ipate! Începe a se ținea de fată ca scaiul de oaie. CREANGĂ, P. 167.
        surse: DLRLC
    • 1.7. expresie A umbla să iei (sau să scoți) două piei de pe o oaie = a urmări un câștig exagerat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.8. expresie A suge (de) la două oi = a trage concomitent foloase din două părți.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.9. expresie A fi oaie între lupi = a fi bun, blând, moale între oameni răi.
      surse: DLRLC
    • 1.10. expresie A o face de oaie = a proceda neîndemânatic, a face o mare prostie, o gafă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.11. expresie A fi deștept (sau șiret) ca oaia, se spune ironic despre un om naiv sau prost.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.12. expresie (Prea) e de oaie, se spune despre vorbe sau acțiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de măsură.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.13. expresie A băga oile în lapte.
      surse: DLRLC
    • 1.14. Carne de oaie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Tocană de oaie.
        surse: DLRLC
    • 1.15. Blană de oaie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Căciula cea de oaie pe urechi am tras-o zdravăn. EMINESCU, N. 42.
        surse: DLRLC
  • 2. mai ales la plural (În limbajul bisericesc) Credincios, considerat în raport cu preotul.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: credincios creștin drept-credincios

etimologie: