10 definiții pentru oțăreală oțărală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OȚĂREÁLĂ, oțăreli, s. f. (Pop.) 1. Supărare mare, mânie, furie; oțărâre. 2. Grimasă, neplăcere, dezgust exprimat printr-o strâmbătură (cauzată de o băutură sau de o mâncare cu gust neplăcut). – Oțărî + suf. -eală.

oțărea sf [At: C. PETRESCU, Î. II, 157 / Pl: ~eli / E: oțărî + -eală] (Rar) 1 Supărare. 2 Indigestie.

OȚĂREÁLĂ, oțăreli, s. f. 1. (Rar) Supărare mare, mânie, furie; oțărâre. 2. Grimasă, neplăcere, dezgust exprimat printr-o strâmbătură (cauzată de o băutură sau de o mâncare cu gust neplăcut). – Oțărî + suf. -eală.

OȚĂREÁLĂ s. f. 1. Oțărîre. 2. Înfiorare, cutremurare, grimasă (cauzată de o băutură tare sau cu gust neplăcut). – Variantă: oțărálă (C. PETRESCU, Î. II 157) s. f.

OȚĂREÁLĂ ~éli f. 1) v. A SE OȚĂRÎ. 2) Grimasă de dezgust (provocată de o mâncare sau de o băutură). /a se oțări + suf. ~eală

OȚĂRÁLĂ s. f. v. oțăreală.

OȚĂRÁLĂ s. f. v. oțăreală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oțăreálă (pop.) s. f., g.-d. art. oțărélii; pl. oțăréli

oțăreálă s. f., g.-d. art. oțărélii; pl. oțăréli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OȚĂREÁLĂ s v. furie, indignare, înverșunare, mânie, revoltare, revoltă, scandalizare.

oțărea s. v. FURIE. INDIGNARE. ÎNVERȘUNARE. MÎNIE. REVOLTARE. REVOLTĂ. SCANDALIZARE.

Intrare: oțăreală
oțăreală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oțărea
  • oțăreala
plural
  • oțăreli
  • oțărelile
genitiv-dativ singular
  • oțăreli
  • oțărelii
plural
  • oțăreli
  • oțărelilor
vocativ singular
plural
oțărală substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oțăra
  • oțărala
plural
  • oțăreli
  • oțărelile
genitiv-dativ singular
  • oțăreli
  • oțărelii
plural
  • oțăreli
  • oțărelilor
vocativ singular
plural

oțăreală oțărală popular

  • 1. Supărare mare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: furie mânie oțărâre supărare
  • 2. Grimasă, neplăcere, dezgust exprimat printr-o strâmbătură (cauzată de o băutură sau de o mâncare cu gust neplăcut).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Oțărî + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09