NĂȘIE s. f. (Fam.) Faptul de a fi naș² (la botez sau la cununie); legătură de înrudire între naș² și fin; calitatea de naș². – Naș² + suf. -ie.

nășie sf [At: (a. 1652), ap. TDRG / V: nă~, nu~ / Pl: ~ii / E: naș² + -ie] 1-2 Participare la botez sau la cununie în calitate de naș² (1, 18). 3-4 (Ceremonie sau) petrecere care are loc după o nășie (1-2). 5 Legătură de rudenie între naș² (1) și fin Si: cumetrie, finie. 6-7 Calitate de naș² (1, 18).

NĂȘIE, ❍NĂNĂȘIE sf. Calitatea de naș(ă): că doară nănășia-i împreunată cu cheltuieli (RET.); așa s’a însurat Finuleț... nevoind să primească altă zestre decît nășia boierului (BR.-VN.).

NĂȘIE s. f. Faptul de a fi naș² (la un botez, sau la o cununie); legătură de înrudire între naș² și fin; calitatea de naș². – Naș² + suf. -ie.

NĂȘIE s. f. (Rar) Legătura de înrudire dintre naș și fin. Ți-ai tăiat tu nășia, Darmite domnia? ȘEZ. VIII 167.

NĂȘIE f. 1) Legătură de rudenie prin alianță, stabilită între nași și fini. 2) Calitatea de naș. /naș + suf. ~ie

nășie f. rudenie între nași.

nășíe f. (d. naș). Calitatea de naș.

nănășie sf vz nășie

nunășie sf vz nășie

❍NUNĂȘIE sf. Trans. Băn. NĂȘIE: oamenii cari n’au nași sau, dacă și au, le umblă rău sub nunășia lor... (NOV.) [nunaș].

nășie (fam.) s. f., art. nășia, g.-d. nășii, art. nășiei

nășie (fam.) s. f., art. nășia, g.-d. nășii, art. nășiei

nășie s. f., art. nășia, g.-d. nășii, art. nășiei; pl. nășii

NĂȘIE s. f. Faptul de a fi naș² (la un botez sau la o cununie); ceremonie sau petrecere care are loc la un botez sau la o cununie; legătură de rudenie între naș² și fin (v. finie, cumetrie); calitatea de naș². Rudenie de pre cununie carea să cheamă pre limbă proastă nășie sau finie (a. 1652). ap. tdrg, cf. anon. car. Ca părinți trupești sînt dători a îngriji pentru educațiunea copiilor lor, așa că din nășie nu se naște pentru ei o nouă îndătorire. MARIAN, NA. 164, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Astfel înțeleși, botezul se făcu și arhanghelul i-a dat omului, ca dar de nășie, darul de a se face vraci. pamfile, s. t. 82. Micșorimea zestrei ce aducea fata se compensa cu șansele de înaintare pe care le oferea înrudirea și nășia ministrului. brătescu-voinești, p. 178, cf. șăineanu, d. u. Nănășia-i împreunată cu cheltuieli. reteganul, ap. cade. Cum s-ar putea... Să se taie nășia, Să rămîie finia? mat. folk. 60, cf. șez. viii, 167. – Și: (regional) nănășie, nunășie (com. novacoviciu) s. f. – Naș² + suf. -ie.