6 definiții pentru năslire
Explicative DEX
năslire sf [At: BARCIANU / Pl: ~ri / E: năsli] (Înv) 1 Silință. 2 Efort. 3 Dorință. 4 Poftă. 5 Aspirație. 6 Imbold.
NĂSLIRE, năsliri, s. f. (Învechit) Faptul de a năsli; dorință, năzuință. Un interes tainic și mult deosebit de năslirile celorlalți îl ademenise la curțile domnești. ODOBESCU, S. I 119.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂSLIRE, năsliri, s. f. (Înv.) Faptul de a năsli; dorință, năzuință.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Sinonime
NĂSLIRE s. v. aspirație, dor, dorință, năzuință, poftă, pornire, râvnă, tendință, vis.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
năslire s. v. ASPIRAȚIE. DOR. DORINȚĂ. NĂZUINȚĂ. POFTĂ. PORNIRE. RÎVNĂ. TENDINȚĂ. VIS.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
NĂSLIRE s. f. (Învechit) Faptul de a năsli. 1. Silință, efort, strădanie. Cf. barcianu. 2. Dorință, poftă; năzuință (2), pornire, imbold. Cf. lm. Un interes tainic și mult deosebit de năslirile celorlalți îl ademenise la curțile domnești. odobescu, s. i, 119, cf. ddrf. – Pl.: năsliri. – V. năsli.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de dianartemis
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
năslire, năslirisubstantiv feminin
-
- Un interes tainic și mult deosebit de năslirile celorlalți îl ademenise la curțile domnești. ODOBESCU, S. I 119. DLRLC
-
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.