NĂSLIRE s. f. (Învechit) Faptul de a năsli. 1. Silință, efort, strădanie. Cf. barcianu. 2. Dorință, poftă; năzuință (2), pornire, imbold. Cf. lm. Un interes tainic și mult deosebit de năslirile celorlalți îl ademenise la curțile domnești. odobescu, s. i, 119, cf. ddrf. – Pl.: năsliri. – V. năsli.