opțiuni
  • info

11 definiții pentru năsli

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năsli [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 120r/20 / V: (înv) ~șli, (reg) nâsli / Pzi: ~lesc / E: slv насилити] 1 vi (Înv) A se strădui. 2 vz (Îrg)A dori. 3 vz (Îrg) A aspira la ceva. 4 vz A-și permite Si: a cuteza, a îndrăzni. 5 vrim (Înv) A-i veni ideea să...

NĂSLI, năslesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năzui.

NĂSLI, năslesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A năzui. – Slav (v. sl. nasiliti „a sili”).

NĂSLI vb. (Mold.) 1. A (se) sili, a se strădui. Am năslit de am mărs într-adincul pustiei să găsesc vrun slujiioriu a lui D[u]mn[e]zău. DOSOFTEI, VS. Și-i munciia în tot chipul năslindu să le dea ce le veniia lor în cuget. PSEUDO-COSTIN, 18r; cf. PSEUDO-COSTIN, 21v. 2. A dori, a aspira (la ceva). Năslind cu dor, purceasă de să sui la muntele sv[î]nt. DOSOFTEI, VS. Tiranul cugeta și năslea deșearte. DOSOFTEI, VS. ♦ A îndrăzni, a cuteza. Năslesc de grăiesc ce le place Cu vicleșug să facă nepace. DOSOFTEI, PS. Porneala asupra svi[n]telor icoane ce au năslit... DOSOFTEI, VS. Variante: nășli (DOSOFTEI, VS). Etimologie: sl. nasiliti. Vezi și năslitură. CL opinti, păzi (2), p o a r ă (a p u n e ~).

nășli v vz năsli

nâsli v vz năsli

NĂȘLI vb. v. năsli.

năslésc v. tr. (cp. cu vsl. nasiliti, a sili). Vechĭ. Năzuĭesc, doresc să. – Și în-.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂSLI vb. v. aspira, canoni, căzni, chinui, dori, forța, frământa, jindui, munci, năzui, necăji, osteni, pofti, pretinde, râvni, sforța, sili, strădui, tinde, trudi, ținti, urmări, visa, viza, zbate, zbuciuma.

năsli vb. v. ASPIRA. CANONI. CĂZNI. CHINUI. DORI. FORȚA. FRĂMÎNTA. JINDUI. MUNCI. NĂZUI. NECĂJI. OSTENI. POFTI. PRETINDE. RÎVNI. SFORȚA. SILI. STRĂDUI. TINDE. TRUDI. ȚINTI. URMĂRI. VISA. VIZA. ZBATE. ZBUCIUMA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

năsli (năslesc, năslit), vb. – A fi vorba, a-și propune. Sl. nasiliti „a obliga” (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. năslitură, s. f. (pretenție); năsliciune, s. f. (intenție).

Intrare: năsli
verb (V401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năsli
  • năslire
  • năslit
  • năslitu‑
  • năslind
  • năslindu‑
 singular plural
  • năslește
  • năsliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năslesc
 (să)
  • năslesc
  • năsleam
  • năslii
  • năslisem
a II-a (tu)
  • năslești
 (să)
  • năslești
  • năsleai
  • năsliși
  • năsliseși
a III-a (el, ea)
  • năslește
 (să)
  • năslească
  • năslea
  • năsli
  • năslise
plural I (noi)
  • năslim
 (să)
  • năslim
  • năsleam
  • năslirăm
  • năsliserăm
  • năslisem
a II-a (voi)
  • năsliți
 (să)
  • năsliți
  • năsleați
  • năslirăți
  • năsliserăți
  • năsliseți
a III-a (ei, ele)
  • năslesc
 (să)
  • năslească
  • năsleau
  • năsliră
  • năsliseră
nășli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nâsli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năsli, năslescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.