năsli [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 120^r/20 / V: (înv) ~șli, (reg) nâsli / Pzi: ~lesc / E: slv насилити] 1 vi (Înv) A se strădui. 2 vz (Îrg)A dori. 3 vz (Îrg) A aspira la ceva. 4 vz A-și permite Si: a cuteza, a îndrăzni. 5 vrim (Înv) A-i veni ideea să...

†NĂSLI (-lesc) vb. tr. A-și pune în gînd, a-și propune: și-i muncea în tot chipul, năslind să le dea ce le venea lor în cuget (N.-COST.) [vsl. nasiliti].

NĂSLI, năslesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năzui.

NĂSLI, năslesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A năzui. – Slav (v. sl. nasiliti „a sili”).

nășli v vz năsli

nâsli v vz năsli

năslésc v. tr. (cp. cu vsl. nasiliti, a sili). Vechĭ. Năzuĭesc, doresc să. – Și în-.

năsli (năslesc, năslit), vb. – A fi vorba, a-și propune. Sl. nasiliti „a obliga” (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. năslitură, s. f. (pretenție); năsliciune, s. f. (intenție).

NĂSLI vb. v. aspira, canoni, căzni, chinui, dori, forța, frământa, jindui, munci, năzui, necăji, osteni, pofti, pretinde, râvni, sforța, sili, strădui, tinde, trudi, ținti, urmări, visa, viza, zbate, zbuciuma.

năsli vb. v. ASPIRA. CANONI. CĂZNI. CHINUI. DORI. FORȚA. FRĂMÎNTA. JINDUI. MUNCI. NĂZUI. NECĂJI. OSTENI. POFTI. PRETINDE. RÎVNI. SFORȚA. SILI. STRĂDUI. TINDE. TRUDI. ȚINTI. URMĂRI. VISA. VIZA. ZBATE. ZBUCIUMA.

NĂSLI vb. (Mold.) 1. A (se) sili, a se strădui. Am năslit de am mărs într-adincul pustiei să găsesc vrun slujiioriu a lui D[u]mn[e]zău. DOSOFTEI, VS. Și-i munciia în tot chipul năslindu să le dea ce le veniia lor în cuget. PSEUDO-COSTIN, 18^r; cf. PSEUDO-COSTIN, 21^v. 2. A dori, a aspira (la ceva). Năslind cu dor, purceasă de să sui la muntele sv[î]nt. DOSOFTEI, VS. Tiranul cugeta și năslea deșearte. DOSOFTEI, VS. ♦ A îndrăzni, a cuteza. Năslesc de grăiesc ce le place Cu vicleșug să facă nepace. DOSOFTEI, PS. Porneala asupra svi[n]telor icoane ce au năslit... DOSOFTEI, VS. Variante: nășli (DOSOFTEI, VS). Etimologie: sl. nasiliti. Vezi și năslitură. CL opinti, păzi (2), p o a r ă (a p u n e ~).

NĂȘLI vb. v. năsli.

NĂSLI vb. IV. 1. Intranz. (Învechit) A se sili, a se strădui. Lăcuind în pustie am năslit de am mărs într-adîncul pustiei să găsesc vrun slujitoriu a lui D[u]mn[e]zău. dosoftei, v. s. noiembrie 102^r/20, cf. 168^v/22. Și-i muncea în tot chipul, năslind să le dea ce le venea lor în cuget. n. costin, let. ii, 11/29, cf. gheție, r. m., barcianu, bul. com. ist. i, 194. 2. Intranz. (Învechit și regional) A dori, a rîvni, a pofti, a aspira (la ceva), a tinde, a năzui (3). Năslind cu dor, purceasă de să sui la muntele sv[î]nt. dosoftei, v. s. ianuarie 38^r/8, cf. lb, pontbriant, d., ddrf, alexi, w. ◊ Tranz. Să o lase așa negrijită să să împută... acela tiranul cugeta și nășlea deșearte. dosoftei, v. s. februarie 55^v/33, cf. tdrg, i. cr. viii, 316. ♦ A-și permite, a îndrăzni, a cuteza. Năslesc de grăiesc de ce le place Cu vicleșug să facă nepace. dosoftei, ps. 240/9. ◊ Tranz. Porneala asupra svi[n]telor icoane ce au năslit, cu rău i-au venitu-i în față de l-au înfruntat și l-au făcut necredincios. id. v. s. octombrie 40^v/30. 3. refl. impers. (Învechit) A-i veni ideea să..., a-și pune în gînd. Și năslindu-i-să să să călugărească..., numai ce-am audzit că s-au călugărit la mănăstiri la Topoliți (a. 1721). iorga, s. d. xvi, 374, cf. cade. – prez. ind.: năslesc. – Și: (învechit) nășli (barcianu, v., alexi, w.), (regional) nîsli (i. cr. viii, 316) vb. IV. – Din slavonul насилити.