NĂSLI vb. (Mold.) 1. A (se) sili, a se strădui. Am năslit de am mărs într-adincul pustiei să găsesc vrun slujiioriu a lui D[u]mn[e]zău. DOSOFTEI, VS. Și-i munciia în tot chipul năslindu să le dea ce le veniia lor în cuget. PSEUDO-COSTIN, 18^r; cf. PSEUDO-COSTIN, 21^v. 2. A dori, a aspira (la ceva). Năslind cu dor, purceasă de să sui la muntele sv[î]nt. DOSOFTEI, VS. Tiranul cugeta și năslea deșearte. DOSOFTEI, VS. ♦ A îndrăzni, a cuteza. Năslesc de grăiesc ce le place Cu vicleșug să facă nepace. DOSOFTEI, PS. Porneala asupra svi[n]telor icoane ce au năslit... DOSOFTEI, VS. Variante: nășli (DOSOFTEI, VS). Etimologie: sl. nasiliti. Vezi și năslitură. CL opinti, păzi (2), p o a r ă (a p u n e ~).