NĂSLI vb. IV. 1. Intranz. (Învechit) A se sili, a se strădui. Lăcuind în pustie am năslit de am mărs într-adîncul pustiei să găsesc vrun slujitoriu a lui D[u]mn[e]zău. dosoftei, v. s. noiembrie 102^r/20, cf. 168^v/22. Și-i muncea în tot chipul, năslind să le dea ce le venea lor în cuget. n. costin, let. ii, 11/29, cf. gheție, r. m., barcianu, bul. com. ist. i, 194. 2. Intranz. (Învechit și regional) A dori, a rîvni, a pofti, a aspira (la ceva), a tinde, a năzui (3). Năslind cu dor, purceasă de să sui la muntele sv[î]nt. dosoftei, v. s. ianuarie 38^r/8, cf. lb, pontbriant, d., ddrf, alexi, w. ◊ Tranz. Să o lase așa negrijită să să împută... acela tiranul cugeta și nășlea deșearte. dosoftei, v. s. februarie 55^v/33, cf. tdrg, i. cr. viii, 316. ♦ A-și permite, a îndrăzni, a cuteza. Năslesc de grăiesc de ce le place Cu vicleșug să facă nepace. dosoftei, ps. 240/9. ◊ Tranz. Porneala asupra svi[n]telor icoane ce au năslit, cu rău i-au venitu-i în față de l-au înfruntat și l-au făcut necredincios. id. v. s. octombrie 40^v/30. 3. refl. impers. (Învechit) A-i veni ideea să..., a-și pune în gînd. Și năslindu-i-să să să călugărească..., numai ce-am audzit că s-au călugărit la mănăstiri la Topoliți (a. 1721). iorga, s. d. xvi, 374, cf. cade. – prez. ind.: năslesc. – Și: (învechit) nășli (barcianu, v., alexi, w.), (regional) nîsli (i. cr. viii, 316) vb. IV. – Din slavonul насилити.