13 definiții pentru năruitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂRUITURĂ, năruituri, s. f. (Rar) Ruină a unei construcții; dărâmătură. [Pr.: -ru-i-] – Nărui + suf. -tură.

năruitu sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 24/31 / Pl: ~ri / V: (reg) nărăi~ / E: nărui + -tură] 1 Ruină a unei construcții. Si: (rar) năruială. 2 Parte prăbușită a unei construcții. 3 (Reg) Surpătură. 4 Făgaș sau râpă făcute de șuvoiul ploilor. 5 Pietriș care alunecă de pe munte.

NĂRUITURĂ, năruituri, s. f. Ruină a unei construcții; dărâmătură. [Pr.: -ru-i-] – Nărui + suf. -tură.

NĂRUITURĂ, năruituri, s. f. 1. Surpare, prăbușire, prăvălire; loc unde s-a produs o surpătură. Năruituri de bolovani. 2. (Concretizat) Ruină a unei construcții; surpătură, dărîmătură. Se presupune că întinderea acelei catacombe s-ar trage înlăuntrul dealului; încercarea pe la năruitură este periculoasă din cauza malului. ODOBESCU, S. II 179.

NĂRUITU ~i f. 1) Teren năruit. 2) Construcție care s-a năruit. [Sil. -ru-i-] /a (se) nărui + suf. ~tură

NĂRUITURĂ s. L (Mold.) Năruire. [Cetăți] cărora le stau năruiturile, cît de abia semnele se cunosc, cum este una mai sus la Galați. M. COSTIN. Etimologie: nărui + suf. -tură. Vezi și nărui, năruit.

năruitúră f., pl. ĭ. Loc saŭ zid năruit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

năruitu (rar) (desp. -ru-i-) s. f., g.-d. art. năruiturii; pl. năruituri

năruitu (rar) (-ru-i-) s. f., g.-d. art. năruiturii; pl. năruituri

năruitu s. f. (sil. -ru-i-), g.-d. art. năruiturii; pl. năruituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂRUITU s. dărăpănătură, dărîmătură, paragină, prăbușitură, ruină, surpătură, (reg.) ruinătură, (înv.) risipă, risipitură, surpare. (O ~ de casă.)

Intrare: năruitură
năruitură substantiv feminin
  • silabație: nă-ru-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năruitu
  • năruitura
plural
  • năruituri
  • năruiturile
genitiv-dativ singular
  • năruituri
  • năruiturii
plural
  • năruituri
  • năruiturilor
vocativ singular
plural
nărăitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năruitu, năruiturisubstantiv feminin

  • 1. rar Ruină a unei construcții. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se presupune că întinderea acelei catacombe s-ar trage înlăuntrul dealului; încercarea pe la năruitură este periculoasă din cauza malului. ODOBESCU, S. II 179. DLRLC
  • 2. Loc unde s-a produs o surpătură. DLRLC
    • format_quote Năruituri de bolovani. DLRLC
etimologie:
  • Nărui + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.