opțiuni
  • info
10 definiții pentru nuntire

Explicative DEX

NUNTIRE, nuntiri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) nunti; nuntit1. – V. nunti.

NUNTIRE, nuntiri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) nunti; nuntit1. – V. nunti.

nuntire sf [At: R. GRECEANU, ap. CM. II, 65 / Pl: ~ri / E: nunti] (Îvp) 1-3 Nuntă (1-3). 4 (Pex) Căsătorie.

NUNTIRE sf. Faptul de a nunti; serbarea nunții: pe cînd se pregătea la curte pentru ~a fiicei împăratului (ISP.).

NUNTIRE, nuntiri, s. f. (Rar) Faptul de a nunti; nuntă. Se pregătea la curte pentru nuntirea fiicei împăratului cu voinicul. ISPIRESCU, L. 227.

Ortografice DOOM

nuntire (rar) s. f., g.-d. art. nuntirii; pl. nuntiri

nuntire (rar) s. f., g.-d. art. nuntirii; pl. nuntiri

nuntire s. f., g.-d. art. nuntirii; pl. nuntiri

Sinonime

NUNTIRE s. v. căsătorie, cununie, nuntă.

nuntire s. v. CĂSĂTORIE. CUNUNIE. NUNTĂ.

Tezaur

NUNTIRE s.f. (Rar) Faptul de a (se) nunti; căsătorie, nuntă (1), nuntit1. Apropiindusă orînduitele zile ale nuntirii. R. greceanu, cm ii, 65. Nu voi altă nuntire. pann, e. iii, 81/17. Se pregătea la curte pentru nuntirea fiicei împăratului. ispirescu, L. 227, cf. marian, nu. 210. Nuntiri făptuiră flăcăii. coșbuc, ae. 52. Abia el nuntirea-și găti. murnu, i. 221. – pl.: nuntiri. – v. nunti.

Intrare: nuntire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nuntire
  • nuntirea
plural
  • nuntiri
  • nuntirile
genitiv-dativ singular
  • nuntiri
  • nuntirii
plural
  • nuntiri
  • nuntirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nuntire, nuntirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi nunti DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.