7 definiții pentru nuntire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NUNTÍRE, nuntiri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) nunti; nuntit1. – V. nunti.

NUNTÍRE, nuntiri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) nunti; nuntit1. – V. nunti.

nuntire sf [At: R. GRECEANU, ap. CM. II, 65 / Pl: ~ri / E: nunti] (Îvp) 1-3 Nuntă (1-3). 4 (Pex) Căsătorie.

NUNTÍRE, nuntiri, s. f. (Rar) Faptul de a nunti; nuntă. Se pregătea la curte pentru nuntirea fiicei împăratului cu voinicul. ISPIRESCU, L. 227.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nuntíre (rar) s. f., g.-d. art. nuntírii; pl. nuntíri

nuntíre s. f., g.-d. art. nuntírii; pl. nuntíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NUNTÍRE s. v. căsătorie, cununie, nuntă.

nuntire s. v. CĂSĂTORIE. CUNUNIE. NUNTĂ.

Intrare: nuntire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nuntire
  • nuntirea
plural
  • nuntiri
  • nuntirile
genitiv-dativ singular
  • nuntiri
  • nuntirii
plural
  • nuntiri
  • nuntirilor
vocativ singular
plural

nuntire

etimologie:

  • vezi nunti
    surse: DEX '98 DEX '09