numerar, ~ă [At: NEGULICI / V: (îvp) ~măr~ / Pl: ~i, ~e / E: fr numéraire] 1 a (Înv; d. bani, monede) Care are curs oficial. 2-3 sn, a (Șîs valoare ~ă) (Valoare bănească în monedă sau hârtie-monedă) care poate servi direct pentru plată. 4 sn Bani sau semne ale acestora, în forma lor fizică de bilete de bancă, bilete de tezaur, monedă metalică și monedă divizionară. 5 sn Sumă determinată de bani. 6 sn (Îlav) În ~ În bani plătiți pe loc Si: (pfm) peșin.

*NUMERAR I. adj. Care servă la numărat; valoare ~ă, valoarea legală a titlurilor care au curs. II. sbst. Bani (peșin), bani numărați [fr.].

NUMERAR s. n. (Cu sens colectiv) Valoare bănească în monede sau în hîrtie-monedă (și nu în efecte sau în hîrtii de valoare); bani lichizi, bani gheață. Gospodăria colectivă își păstrează numerarul disponibil în cont curent, la Banca de Stat sau la C.E.C. STAT. GOSP. AGR. 30. ◊ Loc. adv. În numerar = în bani lichizi. Salariul se va plăti în numerar, în mod excepțional se va putea plăti și în natură, dar numai parțial, potrivit dispozițiunilor ce se vor stabili. COD. M. 21.

NUMERAR s.n. Sumă de bani în monede sau în hîrtie-monedă; bani lichizi. [Cf. fr. numéraire].

NUMERAR s. n. sumă de bani în monede sau în hârtie-monedă. (< fr. numéraire, lat. numerarius)

NUMERAR n. Sumă de bani în monede sau în bancnote; bani gheață; bani peșin; bani lichizi. ♦ (A plăti) în ~ (a plăti) în bani lichizi. /<fr. numéraire, lat. numerarius

numerar n. bani numărați: a plăti în numerar.

* numerár, -ă adj. (lat. numerarius). Care se numără, prezent, peșin, naht, gheață: banĭ numerarĭ. S.n. fără pl. Banĭ la dispozițiune, banĭ gata de pus în circulațiune: în bancă era mult numerar.

numărar sn vz numerar

numerar (bani lichizi) s. n.

numerar (bani lichizi) s. n.

numerar s. n.

numerar sg. (bani).

NUMERAR adj. invar. v. lichid.

NUMERAR adj. invar. gata, gheață, lichid, sunător, (pop. și fam.) numărător, peșin, (înv.) naht. (A cumpăra ceva cu bani ~.)

NUMERAR, -Ă adj., subst. 1. adj. (Învechit; despre bani, monede) Care are curs legal, oficial. cf. PROT.-POP., N. D. ◊ Valoare numerară = valoare socotită în bani. cf. NEGULICI. 2. subst. (Concretizat) Banii sau semnele acestora în forma lor fizică (bilete de bancă, bilete de tezaur, monedă metalică și monedă divizionară); sumă, cantitate (determinată) de bani; (popular și familiar) bani gata, bani peșin, bani gheață, bani lichizi, (învechit) bani (în) numărătoare, bani numărători. Esportul numărariului la America și la continent a mai scăzut. ROMÂNUL (1857), 29³/51, cf. PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ȘĂINEANU, D. U. Vindea cu prețuri exagerate lucrurile din casă... și strîngea numerar. CĂLINESCU, s. 626. Numerarul este folosit în raporturile dintre persoanele fizice și în raporturile acestora cu statul și cu organizațiile sale. DER. ◊ Expr. În numerar = în bani plătiți pe loc; (popular și familiar) peșin, (învechit) în naht. Soțul în viață este încă dator a transforma în numerar lucrurile mișcătoare. HAMAGIU, C. C. 164. Ei avansau bani tuturor acelora... care aveau de făcut plăți în numerar. OȚETEA, R. 304. ◊ (Adjectival; regional) Bani numărări., ALR II 3 631/235. Bani numerari. ib. 3 631/520. Bani lumeral. ib. 3 631/886. – pl.: (1, rar) numerari, -e. – Și : (învechit și popular) numărar subst. – Din fr. numéraire. – Numărar: prin apropiere de număr¹.