noviciat sn [At: BARIȚIU, P. A. I, 338 / P: ~ci-at / V: (înv) ~ițiat / Pl: ~e / E: lat novitiatum, fr noviciat, it noviziato] 1 Situație de novice (5). 2 Timp cât durează noviciatul (1). 3 Locuință destinată, în mănăstire, novicilor (5).

*NOVICIAT sbst. 1 Starea, condițiunea de novice ¶ 2 ⛪ Timpul de încercare în mănăstire al novicilor pînă nu sînt călugăriți: a-și face ~ul ¶ 3 ⛪ Locuința destinată în mănăstire novicilor ¶ 4 Ⓕ Ucenicie [fr.].

NOVICIAT s. n. Situația, starea, condiția de novice (2). V. ucenicie. Terminîndu-și [Șincai] astfel studiile... se așeză la Blaj, unde făcu profesia pentru noviciat. IORGA, L. II 197.

NOVICIAT s.n. Situația de novice (1); timp cît cineva este novice. [Pron. -ci-at. / cf. fr. noviciat, it. noviziato].

NOVICIAT s. n. situația, stagiul de novice (1). (< fr. noviciat)

NOVICIAT ~e n. 1) Stare de novice. 2) Timpul cât durează această stare. [Sil. -ci-at] /<fr. noviciat

noviciat n. 1. starea novicelui și timpul cât durează; 2. partea mânăstirii rezervată novicilor; 3. ucenicie.

* noviciát n., pl. e (d. novice; fr. noviciat). Timpu cît eștĭ novice, ucenicie. Într’o mînăstire catolică, apartamentu novicilor.

novițiat sn vz noviciat

noviciat (desp. -ci-at) s. n., pl. noviciate

noviciat (-ci-at) s. n., pl. noviciate

noviciat s. n. (sil. -ci-at), pl. noviciate

noviciat, -te.

NOVICIAT s. n. 1. Situația, starea, condiția, stadiul de novice (2); timpul cît durează această stare. Îl trimiseră la monăstirea din Muncaci ca să facă un novițiat riguros. BARIȚIU, P. a. I, 338, cf. BARONZI, I. L. III, 220, BARCIANU, ALEXI, W. El ieșise din călugărie... declarînd limpede pentru partea lui că a făcut profesia de noviciat pentru a merge la Roma. IORGA, L. II, 208, cf. 197. Fu călugărită fără vreun noviciat, avîndu-se în vedere vîrsta și vocația ei religioasă. CĂLINESCU, S. 735. 2. Locuință destinată, în mănăstire, novicilor (2). Cf. LM. ȘĂINEANU, D. U., CADE. – Pronunțat: -ci-at. – pl.: noviciate. – Și: (învechit) novițiat s. n. – Din lat. novitiatum, fr. noviciat, it. noviziato.