NIVELARE s. f. Acțiunea de a nivela și rezultatul ei. 1. Determinarea nivelului (II 1) unui teren, a unui traseu cu ajutorul unor instrumente speciale; (învechit) nivelație (2). cf. nivela (1). cf. negulici. Ghiță îi punea să-i ajute la probele de măsurat și nivelare ce făcea. agîrbiceanu, a. 311. 2. Aducere (a unui teren) la același nivel (II 1); netezire a suprafeței unui teren, a unui obiect etc.; (învechit) nivelatie (1). cf. nivela (2); cf. pontbriant, d. Se lucrează încă la nivelarea terenului, stancu, u.r.s.s. 110. Vede că s-a lucrat numai la șanțuri, nu și la nivelări, v. rom. mai 1954, 9. La nivelarea straturilor de pămînt sau de piatră spartă, la lucrările de drumuri, se utilizează buldozere sau gredere. ltr². Nivelarea terenurilor se execută cu unelte manuale (cazmale, lopeți, tîrnăcoape etc.) său mecanizat, cu mașini speciale, ib. Nivelarea este necesară... și în cazul irigației prin rigole. agrotehnica, ii, 397, cf. i, 741. 3. Fig. Înlăturare a diferențelor, a deosebirilor; egalizare, (învechit) nivelație (3). cf. nivela (3). cf. costinescu, maiorescu, cr. iii, 28. Socialismul nu cere nivelarea trebuințelor. sahia, u.r.s.s. 196. Bărbați rebeli la o nivelare-tip. argheZ.i, b. 54. – pl.: nivelări. – v. nivela.