nivelație sf [At: BULETIN, F. (1843), 115³/12 / V: ~țiune / Pl: ~ii / E: nivela + -ție] (Înv) 1-4 Nivelare (1-4).

NIVELAȚIE s.f. (Liv.) Nivelare. [După it. nivellazione].

nivelațiune sf vz nivelație

nivelație s. f., art. nivelația, g.-d. art. nivelației

NIVELAȚIE s. f. (Învechit) 1. Nivelare (2). Intrările în capitalie s-au îmbunătățit... prin întocmirea a 2,200 stînjîni de șosă în deosebite locuri, prin nivelația a 2,053 stînjîni de loc. BULETIN, f. (1843), 115³/12. 2. Nivelare (1). Pentru cumpărătoarea unui instrument de nivelație, franci 160 (a. 1846). DOC. EC. 918. 3. fig. Nivelare (3). Curgerea rîurilor se urmează dupe legea nivelațiunei; adică apa caută totdauna un loc mai jos spre a se vărsa și a se pune într-o linie dreaptă cu orizontul. barasch, m. ii, 140/12. – pl.: nivelații. – Și: nivelațiune s. f. – Nivela + suf. -ție.