nisfia sf vz nisfea

NISFIÁ, nisfiele, s. f. Monedă turcească de aur sau de argint, care a circulat și în Țările Române. [Pr.: -fi-a. – Var.: nisfeá, nésfie s. f.] – Din tc. nısfiye.

NISFIÁ, nisfiele, s. f. Monedă turcească de aur sau de argint, care a circulat și în țările române. [Pr.: -fi-a. – Var.: nisfeá, nésfie s. f.] – Din tc. nısfiye.

NISFIÁ, nisfiele, s. f. (Învechit) Veche monedă turcească de argint. A vărsat pe masă un pumn de mărunțiș: icusari, nisfiele... și gologani. CARAGIALE, la CADE. Tot galbeni și mahmudele, Icosari și cu nisfiele. TEODORESCU, P. P. 567. ◊ Fig. (În forma nisfea) Pe umerii obrajilor Îi joacă și se schimbă două nisfele de rumeneală. DELAVRANCEA, S. 37. – Pronunțat: -fi-a (-fi-e-le). - Variante: nisfeá, nisifiá (CARAGIALE, O. II 86) s. f.

năsfia sf vz nisfia

neasfia sf vz nisfia

nesfeà (nisfeà) f. veche monedă turcească de argint în valoare de 4 lei: cu icosari și cu nesfele POP. [Turc. NISFYE].

nisfeà f. V. nesfea (FIL.).

nesfeá, nisfeá și năsfeá f., pl. ele (turc. nisfye, d. ar. nisf, nysf, jumătate). O veche monetă turcească de argint care valora la 1822 la Craĭova 2 leĭ și 3/4 (cea egipteană 2 1/4) și care s’a suit pe urmă la 4 leĭ (Iorga, Negoț. 224 și Șăin. 92). – Și fiá, pl. -fiele. În Munt. vest azĭ lisfiá (CL. 1910, 6, 659).

nisfeá V. nesfea.

nisfiá (-fi-a) s. f., art. nisfiáua, g.-d. art. nisfiélei (-fi-e-); pl. nisfiéle, art. nisfiélele

nisfiá s. f. (sil. -fi-a), art. nisfiáua, g.-d. art. nisfiélei (sil. -fi-e-); pl. nisfiéle

nisfiá (nisfiéle), s. f. – Monedă turcească de argint, valorează patru taleri la începutul sec. XIX. – Var. nesfia, nesfea. Tc. nisfye, din arab. nisf „jumătate” (Roesler 600; Șeineanu, II, 273), sec. XIX, înv.

nisfeá, nisf(i)éle, s.f. (înv.) 1. monedă turcească de aur sau de argint cu circulație în Țările Române. 2. (reg.) numele monedei de 50 de bani de pe la începutul sec. al XX-lea.

NESFÍE (< tc.) s. f. Monedă de aur turcească; a circulat în Țara Românească și în Moldova în sec. 17-19.