NIHILISM s. n. 1. (Fil.) Modalitate de gândire specifică oricărei doctrine filosofice care își propune negarea radicală a unui sistem de valori. 2. Atitudine, tendință, concepție sau manifestare care neagă rânduielile, instituțiile, morala, tradițiile culturale existente într-o societate dată, fără să le opună, în schimb, altele superioare; atitudine de negare absolută. – Din fr. nihilisme.

nihilism sns [At: LM / E: fr nihilisme] 1 Atitudine, tendință, concepție sau manifestare care neagă rânduielile, instituțiile, morala, tradițiile culturale existente într-o societate dată, fără să le opună, în schimb, altele superioare. 2 (Pgn) Atitudine de negare absolută.

*NIHILISM sbst. ⏲ Sistem politic al acelora cari, în Rusia (în a doua jumătate a veacului al XIX-lea) căutau să distrugă din temelii toate instituțiunile pe care se întemeiază societățile moderne, fără a se gîndi să le înlocuească cu altele [fr.].

NIHILISM s. n. Atitudine, tendință, concepție sau manifestare care neagă rânduielile, instituțiile, morala, tradițiile culturale existente într-o societate dată, fără să le opună, în schimb, altele superioare; atitudine de negare absolută. – Din fr. nihilisme.

NIHILISM s. n. Atitudine filozofică mic-burgheză, constînd din negarea oricăror norme, principii sau legi; negarea moștenirii culturale a epocilor trecute. V. anarhism.

NIHILISM s.n. Concepție care neagă rînduielile, instituțiile, morala, tradițiile culturale existente, fără a le opune în schimb altele superioare; atitudine de negare absolută. [Cf. fr. nihilisme, rus. nighilizm < lat. nihil – nimic].

NIHILISM s. n. concepție, atitudine care neagă rânduielile, instituțiile, morala, tradițiile culturale existente într-o societate dată, fără a le opune în schimb altele superioare; atitudine de negare absolută. (< fr. nihilisme)

NIHILISM n. Atitudine a celor care neagă valorile umane existente (nepropunând în schimb nimic pozitiv); negativism. /<fr. nihilisme

nihilism n. 1. Filoz. negațiunea oricării credințe; 2. doctrina nihiliștilor ruși cari tind la distrugerea radicală a instituțiunilor sociale actuale fără de a căuta să le substitue vr’o stare definitivă.

* nihilízm n. (d. lat. nihil, nimica). Doctrina nihiliștilor.

nihilism s. n.

nihilism s. n.

nihilism s. n.

nihilism.

nihilism s. n. 1. Negare a oricărei credințe, fără să ofere, în schimb, altele superioare; atitudine de negare absolută. 2. Doctrină religioasă apărută în Rusia în sec. 19, care avea ca obiectiv distrugerea radicală a tuturor structurilor sociale. – Din fr. nihilisme.

NIHILÍSM (< fr. {i}; {s} lat. nihil „nimic”) s. n. 1. (FILOZ.) Modalitate de gândire specifică oricărei doctrine filozofice ce își propune negarea radicală a unui sistem de valori. Termenul, introdus la sfârșitul sec. 18, cu ocazia polemicilor îndreptate împotriva criticismului kantian și a idealismului, a fost extins pentru a denumi orice filozofie care tinde să nege posibilitatea cunoașterii realității și să susțină caracterul nefondat al eticii tradiționale; atitudine de negare absolută. 2. Concepție care neagă rânduielile, instituțiile, morala, tradițiile culturale existente într-o societate dată. Termenul s-a răspândit în Rusia după apariția romanului „Părinți și copii” de I.S. Turgheniev. 3. (În psihiatrie) Formă a delirului în care persoana neagă realitatea, o parte sau tot ce-l înconjoară, câteodată chiar propria ființă.

NIHILISM s. n. Atitudine, tendință, concepție sau manifestare care neagă rînduielile, instituțiile, morala, tradițiile culturale existente într-o societate dată, fără să le opună, în schimb, altele, superioare; atitudine de negare absolută. cf. LM, GHEREA, ST. CR. II, 209, DDRF, barcianu, alexi, w. Poezia se reduce, astfel, nu numai la un nihilism intelectual, ci și la unul estetic. lovinescu, c. v, 172. Asemenea manifestări cosmopolite de nihilism național trebuie combătute. scl 1950, 15. Cu fină ironie... persiflează... moda nihilismului total. scînteia, 1966, nr. 6 893. – Din fr. nihilisme.