NIHILISM s. n. Atitudine, tendință, concepție sau manifestare care neagă rînduielile, instituțiile, morala, tradițiile culturale existente într-o societate dată, fără să le opună, în schimb, altele, superioare; atitudine de negare absolută. cf. LM, GHEREA, ST. CR. II, 209, DDRF, barcianu, alexi, w. Poezia se reduce, astfel, nu numai la un nihilism intelectual, ci și la unul estetic. lovinescu, c. v, 172. Asemenea manifestări cosmopolite de nihilism național trebuie combătute. scl 1950, 15. Cu fină ironie... persiflează... moda nihilismului total. scînteia, 1966, nr. 6 893. – Din fr. nihilisme.