netrebnicie sf [At: ANTIM, P. 4 / Pl: (5) ~ii / E: netrebnic + -ie] (Înv) 1 Lipsă de valoare. 2 Lipsă de folos Si: inutilitate. 3 Umilință. 4 Incapacitate. 5 Ticăloșie. 6 (Pex) Faptă ticăloasă. 7 (Nob) Viciu.

NETREBNICIE, netrebnicii, s. f. Ticăloșie, răutate; (concretizat) faptă netrebnică (1).

NETREBNICIE ~i f. Fel de a fi al celui netrebnic; comportare de om netrebnic; nemernicie; josnicie. /netrebnic + suf. ~ie

netrebnicie f. starea celui netrebnic.

netrebnicíe f. Defectu de a fi netrebnic.

netrebnicie (înv.) (desp. ne-treb-) s. f., art. netrebnicia, g.-d. art. netrebniciei; (fapte) pl. netrebnicii, art. netrebniciile (desp. -ci-i-)

netrebnicie (înv.) (ne-treb-) s. f., art. netrebnicia, g.-d. art. netrebniciei; (fapte) pl. netrebnicii, art. netrebniciile

netrebnicie s. f. (sil. -treb-), art. netrebnicia, g.-d. art. netrebniciei; (fapte) pl. netrebnicii, art. netrebniciile

NETREBNICIE s. v. ticăloșie.

NETREBNICIE s. v. incapacitate, ineficacitate, ineficiență, inutilitate, neputință, slăbiciune, zădărnicie.

NETREBNICIE s. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mîrșăvie, nelegiuire, nemernicie, ticăloșie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerație, (pop. și fam.) parșivenie, (pop.) becisnicie, blestemăție, scîrnăvie, spurcăciune, (reg.) mîrșăvenie, (înv.) bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăție, necurățire, păgînătate, păgînie, verigășie, (fig.) murdărie.

netrebnicie s. v. INCAPACITATE. INEFICACITATE. INEFICIENȚĂ. INUTILITATE. NEPUTINȚĂ. SLĂBICIUNE. ZĂDĂRNICIE.

netrebnicie, netrebnicii, 1. (înv.) lipsă de valoare, de folos, de utilitate, de însemnătate; inutilitate. 2. (înv.) umilință, smerenie; incapacitate, neputință. 3. (pop.) ticăloșenie, nemernicie; faptă ticăloasă, mârșavă. 4. (înv.) nebunie. 5. (reg.) cusur, viciu.