10 definiții pentru nestăvilit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NESTĂVILIT, -Ă, nestăviliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi (ușor) stăvilit, oprit; nestăpânit, năvalnic, impetuos; p. ext. irezistibil. – Pref. ne- + stăvilit.

nestăvilit, ~ă a [At: TOPÎRCEANU, B. 65 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + stăvilit] 1 Care nu poate fi oprit Si: impetuos, năvalnic, neoprit (2). 2 (Pex) Irezistibil.

NESTĂVILIT, -Ă, nestăviliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi (ușor) stăvilit, oprit; nestăpânit, năvalnic, impetuos; p. ext. irezistibil. – Ne- + stăvilit.

NESTĂVILIT, -Ă, nestăviliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi (ușor) stăvilit; care nu poate fi oprit; năvalnic. (Adverbial) Voi cei mai buni, mîndria țării, Înaintați nestăvilit Spre țărmul zilelor de aur De-atîtea secole rîvnit! FRUNZĂ, Z. 41.

nestăvilit a. 1. neoprit; 2. fig. irezistibil: acel nestăvilit farmec OD.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nestăvilit (desp. nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăviliți; f. nestăvili, pl. nestăvilite

!nestăvilit (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăviliți; f. nestăvilită, pl. nestăvilite

nestăvilit adj. m. (sil. mf. -stă-), pl. nestăviliți; f. sg. nestăvilită, pl. nestăvilite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NESTĂVILIT adj. 1. v. impetuos. 2. v. nepotolit. 3. v. dezlănțuit.

NESTĂVILIT adj. 1. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpînit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Un temperament ~.) 2. nepotolit, (pop.) neogoit. (Dor ~.) 3. debordant, dezlănțuit, furtunos, impetuos, năvalnic, nestăpînit, tumultuos. (Într-un ritm ~.)

Intrare: nestăvilit
nestăvilit adjectiv
  • silabație: (nes-tă-, ne-stă- info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nestăvilit
  • nestăvilitul
  • nestăvilitu‑
  • nestăvili
  • nestăvilita
plural
  • nestăviliți
  • nestăviliții
  • nestăvilite
  • nestăvilitele
genitiv-dativ singular
  • nestăvilit
  • nestăvilitului
  • nestăvilite
  • nestăvilitei
plural
  • nestăviliți
  • nestăviliților
  • nestăvilite
  • nestăvilitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nestăvilit, nestăviliadjectiv

etimologie:
  • Prefix ne- + stăvilit. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.