NESMINTIT, -Ă, nesmintiți, -te, adj., adv. (Înv. și reg.) 1. Adj. Care nu poate fi mișcat din loc, care nu poate fi schimbat ori abătut. 2. Adv. Fără abatere, fără schimbare; p. ext. în mod regulat, constant. 3. Adv. Neapărat, negreșit; desigur. – Pref. ne- + smintit.

nesmintit, ~ă [At: (a. 1648) GCR I, 131/3 / V: nez~, (înv) ~mentit / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + smintit] 1 a (Înv) Care nu este mișcat din loc Si: neclintit (1), nemișcat (1). 2-3 a (Pex) Care (nu este sau) nu poate fi abătut. 4-5 a Care (nu este sau) nu poate fi atins. 6-7 a Care (nu este sau) nu poate fi schimbat de nimeni sau de nimic. 8 av (Îrg) Fără schimbare. 9 av (Îrg) Fără greșeală. 10 av (Îrg) Riguros. 11 av (Îrg) În mod regulat. 12 av (Îrg) Constant. 13 av (Îrg) Cu orice preț. 14 av (Îrg) Desigur.

NESMINTIT I. adj. Nemișcat, nestrămutat. II. adv. Negreșit, neapărat, fără sminteală: altul, în locul lui Ercule de-ar fi fost, ~ că ar fi asurzit (ISP.) [smintit].

NESMINTIT, -Ă, nesmintiți, -te, adj., adv. (Înv. și reg.) 1. Adj. Care nu poate fi mișcat din loc, care nu poate fi schimbat ori abătut. 2. Adv. Fără abatere, fără schimbare; p. ext. în mod regulat, constant. 3. Adv. Neapărat, negreșit; desigur. – Ne- + smintit.

nesmintit a. (arhaic) nestrămutat: dorință nesmintită de a se arăta credincios BĂLC. ║ adv. negreșit: altul nesmintit că ar fi asurzit ISP. [V. smintì].

nesmintít, -ă adj. Care nu e smintit. Nestrămutat în hotărîre: voința nestrămutată de a învinge. Negreșit, absolut: nevoĭe nesmintită. Adv. Negreșit, sigur: voi veni nesmintit.

nesmentit, ~ă a, av vz nesmintit

nezmintit, ~ă a, av vz nesmintit

nesmintit (desp. nes-min-/ne-smin-) (înv., reg.) adj. m., pl. nesmintiți; f. nesmintită, pl. nesmintite

!nesmintit (nes-min-/ne-smin-) (înv., reg.) adj. m., pl. nesmintiți; f. nesmintită, pl. nesmintite

nesmintit adj. m. (sil. mf. -smin-), pl. nesmintiți; f. sg. nesmintită, pl. nesmintite

nesmintit.

NESMINTIT adj. v. fix, imobil, neclintit, nemișcat, stabil.

nesmintit adj. v. FIX. IMOBIL. NECLINTIT. NEMIȘCAT. STABIL.