11 definiții pentru neogramatic (adj.)
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- specializate (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NEOGRAMATIC, -Ă, neogramatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (În sintagmele) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice (considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi) și promovează studiul limbilor moderne. 2. S. m. și f. Adept al curentului neogramatic (1). [Pr.: ne-o-] – Neo- + gramatic (după germ. Junggrammatiker, fr. néo-grammairien, it. neogrammatici).
NEOGRAMATIC, -Ă, neogramatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (În sintagmele) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice (considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi) și promovează studiul limbilor moderne. 2. S. m. și f. Adept al curentului neogramatic (1). [Pr.: ne-o-] – Neo- + gramatic (după germ. Junggrammatiker, fr. néo-grammairien, it. neogrammatici).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
neogramatic, ~ă [At: PUȘCARIU, L. R., 3 / P: ne-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: neo- + gramatic] 1 a (Îs) Școală ~ă sau curent ~ Curent lingvistic apărut la Leipzig în a doua jumătate a sec. XIX, a cărui concepție se sprijină pe principiul regularității schimbărilor fonetice și pe importanța acordată analogiei în crearea formelor noi. 2-3 smf, a (Adept) al curentului neogramatic (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEOGRAMATIC, -Ă adj. Referitor la principiile și la metodele școlii neogramatice. ◊ Școală neogramatică = curent apărut în a doua jumătate a sec. XIX, fundat de lingviștii germani Osthoff și Brugmann, care pune accent pe cercetarea limbilor vii și pe legile fonetice, dar care nu s-a putut ridica la conceperea limbii ca un fenomen social. // s.m. Adept al acestei școli. [După germ. Junggrammatiker, fr. néo-gramairien, it. neogrammatico].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEOGRAMATIC, -Ă I. adj. școală ~ă = curent lingvistic care susține principiul regularității absolute a schimbărilor fonetice, analogia ca factor principal în crearea formelor noi și necesitatea studierii limbilor moderne și a dialectelor lor. II. s. m. adept al acestei școli. (după fr. néo-gramairien, germ. Junggrammatiker)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
NEOGRAMATIC ~că (~ci, ~ce): Școală ~că (sau curent ~) curent lingvistic apărut spre sfârșitul sec. XIX, care a început să acorde o atenție sporită studiului limbilor vii și dialectelor. [Sil. ne-o-] /neo- + gramatic
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
neogramatic (desp. ne-o-gra-) adj. m., s. m., pl. neogramatici; adj. f. neogramatică, pl. neogramatice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
neogramatic (ne-o-gra-) adj. m., s. m., pl. neogramatici; adj. f. neogramatică, pl. neogramatice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
neogramatic adj. m., s. m. (sil. ne-o-gra-), pl. neogramatici; f. sg. neogramatică, pl. neogramatice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
NEOGRAMATIC, -Ă adj. (< după germ. Junggrammatiker, fr. néogrammairien, it. neogrammatico): în sintagma curent neogramatic (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
NEOGRAMATICĂ s. f. (după germ. Junggrammatik, fr. néogrammaire, it. neogrammatica): curent apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, fundat de lingviștii germani Hermann Osthoff și Karl Brugmann, care punea accentul pe cercetarea limbilor vii și pe legile fonetice (v. curent).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
NEOGRAMÁTIC, -Ă (< neo- + gramatic, după germ., fr.) adj., s. m. 1. Adj. Școala n. = curent lingvistic apărut în a doua jumătate a sec. 19, la Leipzig, printre elevii lui Goerg Curtius. A încercat să introducă în lingvistică și istorie supremația unor legi asemănătoare celor din natură, fizică, biologie; susținea principiul regularității schimbărilor fonetice și analogia ca factor principal în crearea formelor noi. A promovat studiul limbilor moderne și al dialectelor lor. Reprezentanți: K. Brugmann, H. Osthoff, H. Paul – în Germania; K. Verner – în Danemarca, M. Breál și G. Paris – în Franța, W.D. Whitney în S.U.A. În România, B.P. Hasdeu, Al. Lambrior, H. Tiktin, L. Șăineanu. Al. Philippide, O. Densusianu și S. Pușcariu au elaborat lucrări importante bazate pe aceste principii. 2. S. m. Adept al principiilor școlii neogramatice.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: ne-o-gra-
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
neogramatic, neogramaticăadjectiv
- 1. Referitor la principiile și la metodele școlii neogramatice. DN
- Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice (considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi) și promovează studiul limbilor moderne. DEX '09 DEX '98 DN
-
etimologie:
- Neo- + gramatic DEX '09 DEX '98
- Junggrammatiker DEX '09 DEX '98 DN
- néo-grammairien DEX '09 DEX '98 DN
- neogrammatici DEX '09 DEX '98 DN