NEMIȘCAT, -Ă, nemișcați, -te, adj. Care nu se mișcă sau care nu poate fi mișcat din loc; neclintit, imobil;p. ext. imobilizat. ♦ Țeapăn, rigid, încremenit; fără viață, inert. – Pref. ne- + mișcat.

nemișcat, ~ă a [At: NECULCE, L. 201 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + mișcat] 1 Care nu se mișcă Si: imobil, neclintit (1), (înv) neclătit, nesmintit (1). 2 Care nu poate fi mișcat din loc. 3 (Pex) Imobilizat. 4 Rigid. 5 Încremenit. 6 Fără viață Si: inert. 7 (Fig) Ferm.

NEMIȘCAT, -Ă, nemișcați, -te, adj. Care nu se mișcă sau care nu poate fi mișcat din loc; neclintit, imobil; p. ext. imobilizat. ♦ Țeapăn, rigid, încremenit; fără viață, inert. – Ne- + mișcat.

NEMIȘCAT, -Ă, nemișcați, -te, adj. Care stă pe loc, care nu se mișcă: neclintit, imobil. Stătu în scaun nemișcată. DUMITRIU, N. 85. O babă șade pe prispă... nemișcată, parc-ar fi de lemn. REBREANU, I. 10. Un obrăzar de ceară părea că poartă el, Atît de albă fața-i ș-atît de nemișcată. EMINESCU, O. I 96.

NEMIȘCAT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la mișcat) Care a rămas țintuit pe loc din cauza unei emoții puternice; înlemnit; încremenit; înmărmurit. /ne- + mișcat

nemișcat a. 1. care nu se mișcă; 2. fig. neclintit.

nemișcát, -ă adj. Care nu se mișcă, imobil: stătea nemișcat.

nemișcat adj. m., pl. nemișcați; f. nemișcată, pl. nemișcate

nemișcat adj. m., pl. nemișcați; f. nemișcată, pl. nemișcate

nemișcat adj. m., pl. nemișcați; f. sg. nemișcată, pl. nemișcate

NEMIȘCAT adj. 1. v. fix. 2. fix, imobil, neclintit, rigid, țeapăn, (pop.) vârtos. (Crengile ~ ale copacilor.) 3. v. înmărmurit. 4. v. încremenit. 5. v. mort.

NEMIȘCAT adj. 1. fix, imobil, neclintit, stabil, (rar) nemișcător, (pop.) nesmintit, (înv.) neclătit. (Un stîlp ~.) 2. fix, imobil, neclintit, rigid, țeapăn, (pop.) vîrtos. (Crengile ~ ale copacilor.) 3. împietrit, încremenit, înlemnit, înmărmurit, înțepenit, neclintit, țeapăn, țintuit, (înv. și pop.) mărmurit, (înv. și reg.) stîlpit, (fig.) înghețat, înțelenit. (~ de spaimă, de uimire.) 4. fix, imobil, încremenit, înlemnit, neclintit, pironit. (Cu ochii ~.) 5. inert, mort, neînsuflețit, rece, țeapăn. (O ființă ~.)

NEMIȘCAT, -Ă adj. Care nu se mișcă (I 1, 2) sau care nu poate fi mișcat din loc, imobil, neclintit (1), nesmintit (1), (învechit) neclătit (1); p. ext. imobilizat. La război stă ca un zid nemișcat, NECULCE, L. 201, cf. MINEIUL (1776), 165^v2/9, 195^v2/16. Apucîndu-l amîndoi îl țineau nemișcat. NEGRUZZI, S. I, 165. A dormit toată noaptea nemișcat. CARAGIALE, O. II, 280. Tăcută ca și dînsul, în loc stă nemișcată. MACEDONSKI, O. I, 248. „Aș vrea ca și la-ntorsul meu, Să fii aici, să-mi dai să beu” – Iar ea, tot nemișcată stînd Cu ochii-n jos,... Rosti sfioasă: „Cînd?”. COȘBUC, f. 157, cf. 123. Nemișcată ca o statuă, cu răsuflarea oprită, șede o frumoasă femeie. F (1906), 30, cf. (1903), 67. O babă șade pe prispă .. nemișcată, parc-ar fi de lemn. REBREANU, I. 10. Sentinele nemișcate par momîi. CAMIL PETRESCU, v. 59, cf. id. U. n. 135. Prin scocuri, nemișcată, apa doarme. MINULESCU, v. 73. Stăteam locului nemișcat. GALACTION, O. 82, cf. 190. Pui sfios de căprioară A ieșit la luminiș... Cu blănița zgriburită, Stă și-ascultă nemișcat. TOPÎRCEANU, B. 24, cf. 25, 43. Rămase nemișcat așa, poate un ceas, poate două. C. PETRESCU, C. v. 221. Curtenii îmbrăcați în purpură de aur stau ca niște statui nemișcate. VISSARION, B. 67. Știuca... stă la pîndă ca o pisică, nemișcată. C. ANTONESCU, P. 119, cf. 96. Un sistem de referință poate fi considerat ca nemișcat în spațiu. MARIAN-ȚIȚEICA, FIZ. I, 12. Aruncă în unda ei nemișcată sumedenie de pești feluriți. TUDORAN, P. 71, cf. 60, 183, 449. Vancea rămase nemișcat în picioare, VORNIC, P. 164. N-avu astâmpăr să rămînă așa, nemișcat. T. POPOVICI, SE. 61, cf. 106. Dincolo de șinele de fier cădeau umbrele prelungi, negre și nemișcate ale unor plopi. BARBU, Ș. n. 51. Rămase nemișcat, dar fără să vrea... prindea toate zgomotele casei. IL ianuarie 1962, 32. Făt-Frumos însă nu se clinti din loc, ci rămase nemișcat ca o stană de piatră. POPESCU, B. II, 13. ♦ Țeapăn, rigid, încremenit, fără viață, inert. Un obrăzar de ceară părea că poartă el. Atît de albă fața-i ș-atît de nemișcată. EMINESCU, O. I, 96. Cuprins de-un fel de vagă presimțire, Pîndii pe-ascuns figura-i nemișcată. TOPÎRCEANU, B. 93. ♦ fig. Hotărit, ferm. Fu dezlegat... de giurămintul său, dacă el totuși au rămas tare și nemișcat în sfatul său. ȘINCAI, HR. III, 230/23. – pl.: nemișcați, -te. – pref. ne- + mișcat.