nelegiuit, ~ă [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + legiuit] 1-2 smf, a (Persoană) care comite nelegiuiri Si: infam, ticălos. 3 a (D. acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) Care constituie o nelegiuire Si: infam, ticălos, (îvr) păgânos. 4-5 smf, a (Îrg) (Om) ateu. 6 smf (Reg) Copil care a murit nebotezat. 7-8 smf (Pop; d. soți) Care trăiește în concubinaj.