neg sm [At: BIBLIA (1688), 87²/8 / V: (reg) nec / Pl: negi / E: ml naevus „pată de corp”] 1 Tumoare mică, rotundă, nedureroasă, care se formează pe piele Si: negel, (nob) mursă. 2 (Pan) Nod sau excrescență care se formează uneori pe organele plantelor.

NEG, negi, s. m. Excrescență rotundă, nedureroasă, care se formează uneori pe piele, prin dezvoltarea exagerată a unei părți a epidermei. Curățirea și netezirea obrazului de negi, de pete și de zbîrcituri. PISCUPESCU, O. 155.

NEG ~gi m. Mică excrescență pe piele. /<lat. naevus

neg m. bătătură în carne la degete, mâini, picioare. [Lat. NAEVUS].

1) neg m. (lat. naevus, aluniță; it. neo [în Sena niego]. Cp. cu negură, fogure). Vest. Mică unflătură, mare cam cît o bobiță de mazăre, une-orĭ neagră, pe pelea omuluĭ. – În est negel, pl. eĭ (lat. nevellus).

nec sm vz neg

neg s. m., pl. negi

neg s. m., pl. negi

neg s. m., pl. negi

neg (negi), s. m. – Verucă. Lat. naevus (Candrea-Dens., 1216; REW 5807; Tiktin), cf. senes. niego, v. it. niego, it. neo; pentru modificarea consonantismului, cf. fagure, rug. După Pușcariu 1162, formație regresivă, pornind de la negel, părere greu de susținut. Uz general (ALR, I, 51). Der. negos, adj. (cu negi); neagă, s. f. (flagel, calamitate), probabil prin asociere cu ideea de „tumoare”, cf. neagă rea „tumoare malignă” › „calamitate” (după Cipariu, Principii, 272 și Tiktin, din lat. negāre; după Miklosich, Slaw. Elem., 32 și Cihac, II, 214 și Conev 100, din sl. nĕga „voluptate”, glosarea „încăpățînat, îndărătnic”, care apare în dicționare, se datorează primei explicații schițate aici). Negară (var. năgară, nagară), s. f. (varietate de neghină; plantă, Stipa capillata), pare un der. cu suf. -ar (negară ar fi fost la început numele fructului). Numele se explică prin aspectul fructului, cf. sp. verruguera, fr. herbe aux verrues (după Cihac, II, 209, din sl. nagu „gol”; după Conev 48 de la un sl. *nagara; după Scriban, din rus. nagar „fitil ars”). Der. înăgări, vb. (a crește neghină). Negel, s. m. (verucă) considerată ca der. din lat. negellus (Pușcariu 1162; REW 5916), cf. logud. nieddu, prov. niel, it. niello, de asemenea ar putea fi simplu dim. de la neg, cu suf. -el. – Cf. neghină. – Der. negelariță, s. f. (rostopască, Chelidonium maius); negelos, adj. (cu negi).

NEG s. (MED.) papilom, verucă, verucozitate.

NEG s. (MED.) papilom, verucă, verucozitate.

NEG s. m. 1. Tumoare mică, rotundă, nedureroasă, care se formează pe piele; negel (1), (neobișnuit) mursă² (2). [Om] avînd negi. biblia (1688), 87²/8. Curățirea și netezirea obrazului de negi, de pete și zbîrcituri. piscupescu, o. 155/23, cf. polizu, pontbriant, d., costinescu, lm, tdrg, candrea, f. 25. Doctorul are un neg ca o zgrăbunță pe tîmpla stingă, ardeleanu, u. d. 80. Negii sînt contagioși și inoculabili. ygrec, m. n. 332. Era un om slab, scheletic, cu un neg mare pe bărbie, v. rom. octombrie 1954, 115, cf. boureanu, s. p. 6. Pe ceafa groasă, cutată adînc, se vedeau trei negi așezați în triunghi, tudoran, p. 77, cf. Mat. folk. 635, 703, șez. xii, 167, alrm i/i h 77, 78, 79, alrm ii/i h 85/784. 2. P. anal. Nod sau excrescență care se formează uneori pe organele plantelor. cf. DS 200, BORDEIANU, P. 96. – pl.: negi. – Și: (regional) nec s. m. alrm i/i h 77. - lat. naevus „pată pe corp”.