NEG s. m. 1. Tumoare mică, rotundă, nedureroasă, care se formează pe piele; negel (1), (neobișnuit) mursă² (2). [Om] avînd negi. biblia (1688), 87²/8. Curățirea și netezirea obrazului de negi, de pete și zbîrcituri. piscupescu, o. 155/23, cf. polizu, pontbriant, d., costinescu, lm, tdrg, candrea, f. 25. Doctorul are un neg ca o zgrăbunță pe tîmpla stingă, ardeleanu, u. d. 80. Negii sînt contagioși și inoculabili. ygrec, m. n. 332. Era un om slab, scheletic, cu un neg mare pe bărbie, v. rom. octombrie 1954, 115, cf. boureanu, s. p. 6. Pe ceafa groasă, cutată adînc, se vedeau trei negi așezați în triunghi, tudoran, p. 77, cf. Mat. folk. 635, 703, șez. xii, 167, alrm i/i h 77, 78, 79, alrm ii/i h 85/784. 2. P. anal. Nod sau excrescență care se formează uneori pe organele plantelor. cf. DS 200, BORDEIANU, P. 96. – pl.: negi. – Și: (regional) nec s. m. alrm i/i h 77. - lat. naevus „pată pe corp”.